"Compartir" este cuvântul din Lume care cel mai mult îmi place. Îmi place să semnalez "titlurile" (ca de carte) care există în rafturile ca de biblioteca, in limba spaniolă”, dar nu există și în română, pentru ca astfel românul interesat să știe ce să caute spre a se informa. .
Dar, ca în orice sat, chiar dacă nu ești prieten la cataramă cu tot satul, "bună ziua" pe drum (ca un om civilizat) e normal să îți dai unul-altuia.
"Normal" nu înseamnă "obligatoriu", așa că cine nu vrea să dea, să nu dea.
Un coleg din lista mea de prieteni, vazând albumul cu poze de la mine din sat pe care tocmai l-am publicat (sub denumirea de "Locurile care nu se văd, se uită") mi-a zis că i-ar place să mă vadă facând albume și cu imagini de prin Spania, ca să vadă și cei ce nu ajung pe-aici din lucrurile de pe aici.
Revenit lângă tastatura calculatorului meu după mai bine de 10 zile de insurmontabilă distanță între mine și el, începusem să scriu o postare într-o pagina mea de Facebook, dedicată interrelaționării mele cu colegii mei de organizație locală, organizație locală a Partidului Popular de Paterna (Spania). Și mi-am adus aminte că mă întrebasem pe avion dacă or exista pe internet, referiri la conceptul "okupas", "ocupă", "ocupant", etc.
Și chiar mi-a ieșit de prin măruntaiele Internetului (cu ajutorul formulei de căutare introdusă de mine), articolul "Ocupante", pe secțiunea în limba spaniolă a enciclopediei colaborative cea numită Wikipedia, articol care nu dispune până la acest moment, și de versiune în limba română.
Nu cu mult timp în urmă, făcusem niște traduceri relaționate cu comunismul și cu colectivizarea la români, văzute ca prin "binoclu" tocmai de la spanioli, și undeva, ceva, mi-a atras atenția asupra faptului că și atunci, ca și acum, lumea era refractară la corecta fiscalizare a loturilor.
Dar... prea multă vorbă.
Idea-mi era să dau de veste conaționalilor mei că, nu știu în alte limbi dar, cel puțin în spaniolă, există un articol care se numește "Tierra fiscal" (Teren fiscal) și cărui articol mi-aș dori să îmi permită timpul să îi fac o proprie traducere, la locul său, în Wikipedia, sau dacă nu, măcar pe ciornele/maculatoarele mele... proprietate personală.
Eu am înțeles dintotdeauna viața ca pe un lung parcurs în caravană, de la un loc în care te afli spre un loc în care nu te-ai mai aflat, într-un mod destul de asemănător modului ilustrat de filmul The Big Trail (care a avut printre protagoniștii principali pe John Wayne), prin anii 1930).
Nu știu data când s-a născut vreunul dintre strabunicii mei (nu am apucat să văd în viață decât o străbunică), dar știu despre bunici de-ai mei că s-au născut prin 1902/1905, părinții mi s-au născut prin 1935/1936, eu cu sotia ne-am născut prin 1959/1962, copii noștri s-au născut prin 1986/1991, iar nepoții noștri prin 2015/2018.
Cinci predări/preluări de ștafetă, cel puțin până acum. Am vazut la fata sase generatii din arborele meu genealogic, iar daca mai am rabdare vreo 25 de ani, as ajunge sa o vad la fata si pe a saptea.
Socotind "o secundă/un pas" (și "un pas/1m) și socotind că omul (tot omul care e om) ar merge 8 ore, 8 ore s-ar gospodări (spălat, călcat, bucătărit, preparat pentru următorul asalt) și 8 ore ar dormi, ar însemna că un nucleu familial ar avansa (pe un imaginar "drum al Vieții) 28 km pe zi. Asta în condiții normale, când nu te faultează bandiți de din afara sau de dinlăuntrul caravanei cu care te deplasezi.
Pentru că... întotdeauna asa e, nu te țin de tricou (cum se zice în fotbal), doar adversarii ("adversarii declarați"), ci te țin de tricou și foarte mulți dintre "adversarii ne-declarați", dintre cei care, cel puțin în teorie, îți sunt "colegi de echipă"... îți sunt "coechipieri".
Dacă ai ghinionul să te naști într-o lume în care cleptocrația se simte la ea acasă, și tu nu ești prin structura ta, un cleptocrat... ai pus-o de mămăligă.
Ma rog, in lung-metrajul asta care a început in minutul 190206010000, eu am intrat in scenariu in 195912291600, iar acum ne aflam la minutul 202008091601.
Altfel spus "pelicula mea" masoară 118 ani, 2 luni, 8 zile iar eu nu am fost contemporan cu primii 57 ani, 6 luni, 28 zile din aceasta istorie, perioadă de 57 de ani despre care mi s-au spus tot felul de povești (vrute și nevrute), povesti despre care (la această vreme în care am la îndemână această magnifică unealtă denumită internet), dacă sapi (ca în foraj) suficient de adânc, poți afla și singur "combustibilul" care iți asigură ție însuți, mai mult decât necesara ție combustie, combustie fără de care nu poți avansa (cu efectivitate) spre mai departe.
Strabunicii, bunicii si parintii mei au strabatut perioade istorice tulburi. Copil fiind, mi-a placut Istoria. (desi Geografia imi placea mai mult decat Istoria), Nici prin minte nu-mi trecea pe atunci (pe la 10 - 12 ani ai mei, sa pun la indoiala informatiile istorice pe care le gaseam prin manuale. Eu citeam multa "lectura suplimentara", multa "literatura universala", dar se vede ca cenzura isi facea treaba, pentru ca in ciuda apetitului meu de lectura, nu prea am gasit prin bibliotecile la care aveam acces, literatura care sa contrazica informatie pe care o primeam in scoala. Profesarea aproape de 30 de ani a meseriei de sofer, m-a invatat ca... simultan cu atenta supraveghere a... drumului spre inainte (spre "timpul viitor"), nu trebuie sa scapi din ochi nici o clipa oglinzile retrovizoare (avand tot timpul sub control, trecutul.
De aproape douazeci de ani traiesc (de voie, de nevoie) in lumea limbii spaniole, si am ajuns sa citesc multa literatura (mai mult sau mai putin istorica) care se cam contrazice cu multe dintre datele pe care le acumulasem eu, sau, chiar daca sunt situatii in care nu se contrazice, cel putin mai ofera si o alta perspectiva.
Am inceput "mobilarea" unei Istorii a Romaniei, vazuta din Spania, si dau veste si pe acest canal (arunc sticla cu acest mesaj in oceanul numit Internet si, cine stie, vreun gasitor va fi curios sa vada ce cuprinde). Deocamdata... cuprinde mai mult titlurile a diverse articole, care merita (in opinia mea) sa le acord atentia de a le traduce din spaniola in romana.
Eu m-am nascut si am crescut in lumea satului, si desi valurile vietii m-au purtat in tot soiul de directii, empatia pentru lumea satului nu m-a parasit niciodata. incercand eu din orice pozitie, din orice situatie, sa fiu util lumii satului, si mie deodata cu ea. Asa ca... lectura utila, stimate cititor.
Mă întreabă feisbucul la ce mă gândesc. Păi, la ce să mă gândesc, măi feisbucule? Mă gândesc că iată, tot eu, cel aflat în puț, trebuie să ajut celor de pe mal, să... se scoată la mal. Nasol pentru mine dar... c'est la vie 🙂
............ Azi (în 2020) am băgat în traducere (eu, un nenea șoferu, că restul lumii are treabă) din spaniolă în română, articolul enciclopedic din limba spaniolă... "Estado de derecho" Ce să fie... ce să fie... ciudățenia asta? Păi mai nimic, o simplă expresie pe care orice român o are la "deștul" cel mic, o expresie cu care orice roman își umple gura când poftește.
Văd din când în când lume vorbindu-se despre PMP ca despre un partid care ar apartine celor ce au prins (ca la avion, ca la autobuz, tramvai sau troleibuz) sa se urce in el. Am vazut vorbe de genul: "Toată ziua va plângeți de partidele mari, dar când apare un partid nou și cu oameni fără cusur, va luați de Traian Băsescu și Elena Udrea. Ce funcție mai are Traian Băsescu în PMP? Câți ani sunt de când Elena Udrea nu mai face parte din PMP? Dar o țineți una și buna cu trecutul, indiferent de oamenii care fac cinste PMP. Sa va spun ceva. Mie nu - mi este rușine nici cu aceștia doi, văzând ce calamități sunt prin PSD și prin alte partide".
Am terminat de tradus, și voi da publicării, unul dintre miile de articole enciclopedice care au versiune în alte limbi dar nu și în limba română. Este vorba despre articolul pe care în lumea limbii spaniole l-am întâlnit sub denumirea de "Libro sagrado". Acestui articol i-am făurit mai întâi o versiune bilingvă într-o aceeași pagină (vezi articolul bilingv "Sfântă scriptură/Libro sagrado) și abia mai apoi voi proceda la publicarea articolului "Slântă scriptură" ca versiune corespondentă a articolelor: Religious text (en), Libro sagrado (es), și altele. Deocamdată, la acest moment cand scriu textul in acest blog, neexistant publicat articolul "Sfanta scriptura" nu exista, logic vorbind, link catre acea pagina. Imediat ce voi publica insa, va exista, si il voi adauga si eu aici. Logic, nimic nu exista mai inainte de a se naste.
Deocamdată, la acest moment când scriu textul în acest blog, neexistând publicat articolul "Sfântă scriptură" nu există, logic vorbind, nici link către acea pagină. Va exista însă, imediat ce voi publica, si atunci îl voi adăuga și eu, pe-aici. Logic, nimic nu există mai înainte de a se naște. În acest articol sunt rememorate principalele credințe ale Lumii. Toate, în afară de una. Fiecare am are (din partea mea) libertatea de a considera ceea ce el consideră că trebuie considerat și atunci, pe principiul reciprocității, și eu am același drept. Drept urmare eu consider că cea mai considerantă credință, cel mai considerant crez, este credinta în acel pachet de Drepturi Umane, promulgat și publicat (dat publicității), la 10 decembrie 1948 prin intermediul a ceea ce cunoastem drept: "Declarația Universala a Drepturilor Omului". Tendința anumitor oameni de a acorda mai multă considerație lucrurilor abstracte decât celor concrete, de a acorda mai multă considerație irealului decât realului, de a acorda mai multa considerație impalpabilului decât palpabilului, nu este o tendință nouă ci străveche, și e normal să fie așa pentru că lumea, în istoria ei, vine dinspre ne-cunoaștere spre cunoaștere, și nu altfel.
Multi dintre ateii cu care am încrucișat cuvinte, m-au gratulat cu considerația de "religios", iar religioșii cu aceea de "ateu".
Nici unul dintre ei nu se înșeală 100% ci doar câte 50% pentru că eu tot timpul m-am regăsit la jumătatea distanței dintre "Polul Există" și "Polul Nu-Există", un fel de "linie a ecuatorului care spune ca "Dumnezeu este". Din punctul meu de vedere, Dumnezeu este tot una cu Universul, univers din care venim cu toţii şi în care ne întoarcem cu toţii. Eu nu spun altceva decat ceea ce spunea Cratylos cu vreo 2.500 de ani in urma, si anume ca "omului i-ar fi cel mai in beneficiu sa acorde consideratie la ceea ce poate indica cu al sau aratator. Ca o concluzie, eu consider Carta Drepturilor Universala (se subintelege ca... ale fiintei umane, ale omului), este o colectare de date, o extragere a tot ce este mai bun din anterioarele sfinte scrieri, si condensarea lor in doar treizeci de articole.
P.S. adaugat la 23.01.2022. Unul dintre cenzorii de pe sectiunea in limba romana a Wikipedia, a eliminat "corpul" traducerii facute de mine (sub titulatura de "Sfanta Scriptura") si in care era vorba despre cele mai raspandite religii de pe glob, dar a pastrat tilul, atribuind paginii directionarea automata articolul "Biblia"
Numele meu este Ion Adrian Iordache, sunt un român emigrat în Spania din 2003 și, deși în teorie, din 2007, am rămas în afara statutului juridic de emigrant (devenind țara mea natală, membru al UE), în practică statutul meu de emigrant. continuă încă.
Eu nu sunt altceva decât ... un simplu lucrător (camioner/șofer de autobuz) și, deși am mulți ani de când am remarcat această dovadă de profund dezinteres din partea autorităților române, am tot sperat că lucrurile vor fi remediate, că vor fi remediate de persoane calificate și autorizate pentru astfel de chestiuni.
Cred eu că acest text en limba română de site-ul oficial al ONU dedicat subiectului numit Drepturile Omului, este accesat atât de președinții României (fiecare la rândul lui), de primii miniștri, de miniștri, de parlamentari, de către membri ai celor trei puteri din stat, de către cei care alcătuiesc lumea juridică națională (judecători, avocați, jurisconsulți, alți licențiați), de profesori de diferite grade și domenii diferite, de diferiți membri ai celei de-a patra puteri din Stat (jurnaliști , creatori de opinie etc.) și mi se pare ceva foarte ne-la-locul său faptul că din 1993 și până azi nu s-a făcut nimic pentru corectarea textului (scris cu ortografia folosita în limba română înainte de 1993) și pentru actualizarea la scrierea românească legitimată din punct de vedere gramatical, de aproximativ 27 de ani.
Meandrele Internetului îmi tot confirmă (și re-confirmă), că pe vremea publicațiilor ne-colaborative (adica pe vremea publicațiilor pe hârtie, pe vremea "cărților de școală"), ne-au hrănit unii (cei ce au fost la butoane) cu informație pe care au prelucrat-o după gustul lor, spre a scoate din noi (ca din puii sau ca din curcanii de la fermele Avicola), produsul de care ei aveau nevoie. Părerea mea este că noi, contemporanii anului 2020, trebuie să facem recapitulare, în principal la materia numită "Istorie", cel puțin de la anul 1900 încoace. De azi inainte, fără prea multă vorbă, nu am să pun pe-aici pe blog decât titlul și linkul articolului pe care îl transform (sau îl am deja transformat), din format uni-lingv (cubanez, român sau spaniol), în format bi-lingv (română + spaniolă). Folosesc mai mult "font rosu", pentru ca pe rosu ies cel mai bine in evidenta "linkurile", pe care de-aia le pun acolo, pentru a înțelege eventualul cititor, cu cât mai mare precizie, la ce anume mă refer.
Article start up 24.03.2020_12.59 (UTC+1 / Paterna, España).
Îmi aduc vag aminte (și nu știu dacă nu cumva memoria îmi joacă... sau nu, feste), de "vizita lui Fidel Castro în România" și cred că era asta prin 1972 (cam pe când aveam eu vreo 12 ani).
Ia, acum după ce am scris asta, să-l întreb pe "Google" să văd ce zice dacă-l bag în bara de căutare formula pomenită mai sus.
Da, "Google" a răspuns afirmativ.
Asa este.
Am memorie bună.
Vara lui 1972 este vara în care comunistul Castro si cu comunistul Ceaușescu, ambii... luptători (fiecare pe pielea propriului popor, fără mandatare reală și concretă din partea respectivelor popoare) stateau la taifas impotriva asa-zisului "imperialism american", Între timp, la amândoi le-a sunat ceasul, și s-au dus, dar au lăsat în urma lor, niște criminale mașini de tipărit și de multiplicat "oameni noi".
Acest articol are la baza un articol din grupul/pagina de Facebook "Conductores profesionales" Scriam acolo, asa:
"Mai nene, ma blocheaza facebook-ul asta pe unde ma prinde.
Pe mine circumstantele ma obliga de vreo 12 ani (ca sa nu zic mai mult), sa lupt concomitent pe doua fronturi: roman/spaniol.
Ca sa pot vorbi cu doi deodata, am dat sa creez niste "pagini bilingve", dar cand sa scriu in ele ce aveam de zis, m-am trezit ca... pentru partea de limba romana, ne-existand cuvinte echivalente cuvintelor de pe partea in limba spaniola, pur si simplu ramaneai blocat, ramaneai... fara cuvinte.
Dar... despre asta, cu o alta ocazie.
Acum doar vreau sa zic ca.... comentasem odata acolo (la locul faptei), de pe telefon, si cand am dat "enter", m-am trezit ca... comentariul meu a disparut, aparand in schimb un semnul exclamarii, pe fond rosu.
De fapt, acest post are ca punct de plecare subiectul "Intelegerea textului scris / Compension lectora" Știu că... dacă ne gaseste coronavirusul, puțină importanță mai are dacă avem habar, sau daca nu avem habar, despre ceea ce vrea să zică un articol intitulat "Înțelegerea lecturii" (sau "Înțelegerea unui text citit"), dar, daca tot am stricat atâta cerneală, atata energie, spre a raspunde cuiva (pe undeva pe net), am cerut ajutorul unui simplu "copy-paste" si am adus... "obiectul în discuție", și aici.
Zisei eu... cam așa:
"Gata nene, uite, fără să mă rogi (sau fără să mă roage cineva) am băgat în lucru articolul ăsta (articol care are... 26.370 de bytes).
Doritorilor le trimit numărul de cont și... dacă îmi trimite câte "1 cent/1 byte" fiecare persoană care consideră că ii prinde bine să afle ceea ce află, sunt mulțumit :) .
Deci,... cum face nenea șoferul (care a învățat prost la școală, iar spaniola a învățat-o de pe la 45 de ani în sus, de forță majoră, spaniola venindu-i așa, ca un fel de carjă în care se sprijină unul ca să meargă)?
Începutul se produce prin faptul că admin-ul observă la caseta limbilor, că la articolul respectiv din Wikipedia, nu există versiune în limba română (sau dacă există, adminul verifică să nu fie vorba de vreun "ciot" sau de vreun conținut explicativ ne-elocvent.
Regimul de excepție. Un regim excepțional este un mecanism prevăzut în legislația unei țări pentru a face față situațiilor extraordinare și grave (catastrofe, grave tulburări publice, războaie ...) mecanism care include puteri mai mari pentru guvern sau pentru forțele armate și suspendarea sau restricționarea vreunora dintre drepturile fundamentale. În general, se recunosc în dreptul comparat următoarele regimuri de excepție: - Starea de alarmă: răspuns excepțional la evenimente care împiedică autoritățile publice să își mențină funcționarea normală. - Starea excepționala: asumarea de către Guvern a unor competențe extraordinare în situații extraordinare. - Starea de urgență: Activarea legilor speciale care permit Guvernului să facă față situațiilor de criză. - Starea de asediu: Autorizarea de catre puterea executiva a forțelor armate pentru a suprima tulburări grave; poate constitui o stare de război în cazuri extreme. - Starea de război sau Legea marțială: Acordarea de puteri extraordinare forțelor armate și poliției pentru menținerea ordinii publice See more....
Vrusei sa zic si eu o propozitie care cuprindea si cuvintele "tabelul lui Mendeleev" dar vazui ca articol in limba romana cu "Tabla periodica a elementelor" este, dar despre tabelul primordial al lui Mendeleev, nu este.
Nu ca m-ar fi dat pe mine chimia afara in casa (sau din clasa) dar tabelul periodic al elementelor, m-a fascinat.
Vezi aici: Tabelul periodic al elementelor, Mendeleev (1869).
Tema asta pornește de la un subiect dezbătut în Facebook, dezbatere care pornește de la o postare de-a mea, și imi vine mai bine dau raspuns pe format blog decât pe format Facebook, pentru că formatul asta permite inserarea "linkuri" și astfel, în loc să faci... largi paranteze, inserezi în text un link, și merge cititorul care vrea, la respectiva "paranteză", iar cel care nu vrea, trece peste.
Postarea mea zicea așa:
"N-am nimic cu domnul Diaconescu. As vrea sa-l văd că îmi demonstrează că m-am înșelat. În politică dacă nu ai un "don natural antreprenorial", e mai bine să nu te bagi (pentru că altfel... doar încurci lumea). Iar la domnul Diaconescu, nu am văzut "stofă". Poate o are omul, mai știi. Poate că mă înșeală pe mine ochiul. Oricum, eu îmi mențin expectativa, nu pariez pe calul ăsta".
De ieri (28.02.2020) am pus pe masa mea de lucru articolul in limba spaniola "Ignorancia", spre a-l transforma in articolul romanesc "Ignoranta". E greu de explicat cum se fac eu transformarea asta dar, nici vorba sa se faca... cat ai bate din palme. Coloana din respectiva pagina, in care pun "articolul original", il scriu cu font rosu (ca aici) pentru ca atunci cand adaug (link cu link) linkurile, contrastul culoarii lor albastre le face mult mai vizibile decat altfel. De moment nu am timp sa ii fac traducerea, ci pot doar sa creez eventualului interesat, posibilitatea sa vada... cat anume lipseste limbii noastre romane, numai la acest articol. La momentul asta cand am bagat eu acest articol in tratament, articolul in limba spaniola este format din 30.175 de bytes in vreme ce corespondentul sau pe acelasi palier, in limba romana, este format din 430 bytes. Nu intotdeauna volumul, cantitatea... face diferenta, dar... ia sa fi scris (ca elev) intr-o teza sau intr-un extemporal doar doua-trei randuri, pentru ca atunci ar fi inteles elevul respectiv ce inseamna corecta pastrare a relatiei cantitate-calitate. Doar la prima vedere acest articol in limba spaniola numit "Ignorancia" contine 30.175 bytes, pentru ca in realitate, sub fiecare link din respectivul text se ascund pagini care au continuturi formate din alte mii de bytes. Spre un exemplu, textul articolului "Ignorancia", printre zecile de linkuri din text, avem si termenul "Creencia /Credinta", unde articolul Creencia are 22.703 bytes iar articolul Credinta are 322 bytes. Dar, ca sa nu ma mai intind la vorba, hai sa mai zic ca in cadrul bilingvei mele pagini numita ignoranta, in afara de "coloana 1" care gazduieste "originalul, in spaniola" mai sunt doua coloane, una rezervata "traducerii automate" si una rezervata "traducerii finale". Traducerea automata serveste oricui ajunge in pagina, sa vada daca nu cumva el (vizitatorul) nu ar putea sa faca o traducere si mai buna, si mai corecta, si mai completa... decat am reusit sa o fac eu. In coloana destinata traducerii finale, textul este aproape alb, doar cuvintele corespondente cuvintelor-link din coloana 1, apar cu font albastru, cand la respectivul link exista versiune si in limba romana (chiar si asa saraca, ca la exemplul cu "Creencia /Credinta), iar cu font rosu par semnalizati termenii care nu au versiune in limba romana. Deci, cine vrea sa urmareasca evolutia crearii paginii Ignoranta/Ignorancia, apasa pe abia mentionatul buton, si ajunge... la fata locului.
Ignoranța este o mină în care ne naștem, și din care nu ieșim la lumina zilei decât dacă chiar ne opintim (ca indivizi), să ieșim. Dacă nu,... bâjbâim prin întuneric, pentru totdeauna. Poate că primul articol pe care îl voi pune pe masa mea de operație, va fi articolul "Creencia/Credința" (dacă nu or apărea urgențe și mai mari). Din păcate pentru mine, formatul blog nu mă ajută atât cât mă ajută pagina web (mai ales prin faptul că pagina web îmi ofera posibilitatea să împart respectiva pagină în una, două sau trei coloane, și în afară de asta îmi oferă posibilitatea inserării de tabele, și... mai multe lucruri. Aici insă (la formatul blog), pot să văd cam câți oameni vizitează un articol sau altul, pentru ca e normal să știi (ca brutar) că faci pâine care se manâncă, și că nu muncești complet fără rost. Așa că mai pun odată aici, butonul către zisa pagină, mai ales că între timp... am mai adăugat (și mai adaug) lucruri noi. În aceste momente (când fac aceste adăugiri aici) eu pornesc crearea bilingvei pagini: Experiență / Experiencia, termen care are o foarte mare legatură cu termenul "Ignoranță". Toate cele bune! Vezi pagina bilingvă: Ignoranța / Ignorancia.
Degeaba consider eu acest blocaj drept o grava incalcare a acestui drept al meu, pentru ca in ciuda sesizarilor, accesul site-ului pe Facebook a ramas blocat, si pa... la revedere. Site-ul contine numai traduceri, din spaniola in romana, de termeni relationati cu Dreptul profesional, cu Dreptul persoanelor, cu Analfabetismul juridic, cu Analfabetismul politic, si cu altele. Dar, ma rog, cineva ne vrea ne-informati, si sunt multi... "devotati" care fac tot ce se poate in directia asta. Deocamdata eu pentru "Libertatea de expresie" te-am deranjat amice iar acum, avand tu "intrerupatorul" la indemana, n-ai decat sa apesi pe el si sa aprinzi lumina. Nu sta pe-ntuneric (cum vor "ei"), ca te galbejesti :) .
Spre deosebire de principiul vaselor comunicante, acolo unde din două niveluri diferite (1.575.053 și 403.479) ar rezulta un nou nivel, ca o medie a celor două (1.575.053 + 403.479 = 1.978.532: 2 = 989.266), în cazul „cunoașterilor împărțite/împărtășite”, interesul meu este ca nivelul volumului de... "cunoaștere în limba română", să crească cât mai îndeaproape de actualul nivel al volumului de... "cunoaștere în spaniolă". Cunoașterea este ... pâine, este aliment, este aliment pentru minte, este un aliment care poate fi împărțit între toți oamenii din lume, fără a se epuiza. Cunoașterea este o pâine (o hrană) pentru minte, inepuizabilă, spre deosebire de pâinea (hrana) pentru corp, care este o pâine ... epuizabilă. Luându-se ce e mai bun de la unii și ce e mai bun de la ceilalți, s-ar putea obține... din două părți bune (ca acestea, luate ca exemplu: 1.575.053 și 403.479) un și mai bogat "bilingv volum de cunoaștere", (ca atunci când punem fotografiile din două memorii în una singură, și unele ne apar în două sau în trei exemplare), să zicem... 1.600.000, 1.700.000, 1.800.000 sau, de ce nu, chiar 1.978.532 de articole... bi-lingve. Pentru că din cunoaștere, ambele părți câștigă, în timp ce din ignoranță, ambele părți pierd. Cunoașterea este o pâine pe care cu cât mai mult o împarți, cu atât mai mult volumul ei crește ......................... citește tot articolul.
Continutul in spaniola = 1.575.053 articole; Continutul in romana = 403.749 articole. "Prietenii", stiu de ce.
Să comunic verbal, de formă simultană cu doi concetățeni UE (prieteni de-ai mei), unul fiind de limbă spaniolă iar celălalt, de limbă română, nu am cum, dar să comunic cu ei de formă simultană, prin scris, am descoperit (de ani buni) soluția.
Problema este că, luând în considerare două corpuri de text de aceeași mărime, vom descoperi că deși in ce privește cantitatea nu sunt diferente semnificative, in ce priveste calitatea. diferentele sunt foarte mari.
Si atunci... comunicarea nu functioneaza ci... doar pare ca functioneaza.
Am facut multe teste, pe multe texte.
Ultimul test (cronologic vorbind) pe care l-am facut este pe un text al unui articol din Wikipedia, text care este dedicat fenomenului numit "Brexit".
Dacă privim la... locul analizei, vom vedea că... în aparență, avem de-a face cu două texte aproximativ egale (+/- 2.200 bytes), dar in realitate... realitatea-i alta.
Considerând fiecare "corp de text", ca pe un oarecare aliment, vom vedea că respectivul "aliment" spaniol este de peste 38 de ori mai... "bogat în calorii" decât... acelasi "aliment" dar de data asta... romanesc.
În așa caz este ca si cand un om s-ar hrani cu fripturi, iar celalalt cu paie de grâu.
Pentru a despica firul în patru, vezi: Brexit (es-ro).
Noi oamenii avem, fiecare, un anumit public căruia-i ne adresăm și care ni se adresează (adică... un public cu care comunicăm).
Din păcate (pentru mine), circumstanțele vietii (asa cum ele au fost) m-au obligat să trăiesc cu fizicul într-o țară îndepartată iar cu sufletul (cu mintea)... acasă (acasă la mine.
În noua asta (pentru mine) lume, sunt mult mai puțini cei socotiți de mine ca fiind "ai mei", și socotit de ei ca fiind "de-al lor",
Face asta ca eu să mă aflu eu cam într-o aceeași situație în care s-ar afla un actor (ca la teatru) obligat (de circumstanțe), să-și joace rolul (să vorbească) in prezenta unui public compus din (cel puțin) două grupuri lingvistice eterogene: român și spaniol..
Sau, altfel spus, ca un fel de inculpat (care nu si-ar cunoaște suficient de bine nici nativa-i limbă română, nici dobândita-i limbă spaniolă, nici engleză... de loc) obligat de circumstanțe să se apere în fața unui complet (de judecata) din ai carei membri jumătate ar cunoaște doar limba română (plus ceva engleză) iar jumătate ar cunoaște doar limba spaniolă (plus ceva engleză)
Astfel că, atunci când "inculpatul" se adresează în limba spaniolă, nu il întelege partea românească a respectivului public, iar când discursul se desfășoară în limba română, este partea spaniolă a aceluiași public, cea care se uită lung și nu ințelege nimic.
Și totuși, cu mâinile încrucișate nu se face să stai, câtă vreme exiști.
Cumva trebuie (ca persoană) să îți aperi pielea.
Să vedem cum.
