Eu am înțeles dintotdeauna viața ca pe un lung parcurs în caravană, de la un loc în care te afli spre un loc în care nu te-ai mai aflat, într-un mod destul de asemănător modului ilustrat de filmul The Big Trail (care a avut printre protagoniștii principali pe John Wayne), prin anii 1930).
Nu știu data când s-a născut vreunul dintre strabunicii mei (nu am apucat să văd în viață decât o străbunică), dar știu despre bunici de-ai mei că s-au născut prin 1902/1905, părinții mi s-au născut prin 1935/1936, eu cu sotia ne-am născut prin 1959/1962, copii noștri s-au născut prin 1986/1991, iar nepoții noștri prin 2015/2018.
Cinci predări/preluări de ștafetă, cel puțin până acum. Am vazut la fata sase generatii din arborele meu genealogic, iar daca mai am rabdare vreo 25 de ani, as ajunge sa o vad la fata si pe a saptea.
Socotind "o secundă/un pas" (și "un pas/1m) și socotind că omul (tot omul care e om) ar merge 8 ore, 8 ore s-ar gospodări (spălat, călcat, bucătărit, preparat pentru următorul asalt) și 8 ore ar dormi, ar însemna că un nucleu familial ar avansa (pe un imaginar "drum al Vieții) 28 km pe zi. Asta în condiții normale, când nu te faultează bandiți de din afara sau de dinlăuntrul caravanei cu care te deplasezi.
Dacă ai ghinionul să te naști într-o lume în care cleptocrația se simte la ea acasă, și tu nu ești prin structura ta, un cleptocrat... ai pus-o de mămăligă.
Ma rog, in lung-metrajul asta care a început in minutul 190206010000, eu am intrat in scenariu in 195912291600, iar acum ne aflam la minutul 202008091601.
Altfel spus "pelicula mea" masoară 118 ani, 2 luni, 8 zile iar eu nu am fost contemporan cu primii 57 ani, 6 luni, 28 zile din aceasta istorie, perioadă de 57 de ani despre care mi s-au spus tot felul de povești (vrute și nevrute), povesti despre care (la această vreme în care am la îndemână această magnifică unealtă denumită internet), dacă sapi (ca în foraj) suficient de adânc, poți afla și singur "combustibilul" care iți asigură ție însuți, mai mult decât necesara ție combustie, combustie fără de care nu poți avansa (cu efectivitate) spre mai departe.
Strabunicii, bunicii si parintii mei au strabatut perioade istorice tulburi. Copil fiind, mi-a placut Istoria. (desi Geografia imi placea mai mult decat Istoria), Nici prin minte nu-mi trecea pe atunci (pe la 10 - 12 ani ai mei, sa pun la indoiala informatiile istorice pe care le gaseam prin manuale. Eu citeam multa "lectura suplimentara", multa "literatura universala", dar se vede ca cenzura isi facea treaba, pentru ca in ciuda apetitului meu de lectura, nu prea am gasit prin bibliotecile la care aveam acces, literatura care sa contrazica informatie pe care o primeam in scoala. Profesarea aproape de 30 de ani a meseriei de sofer, m-a invatat ca... simultan cu atenta supraveghere a... drumului spre inainte (spre "timpul viitor"), nu trebuie sa scapi din ochi nici o clipa oglinzile retrovizoare (avand tot timpul sub control, trecutul.
De aproape douazeci de ani traiesc (de voie, de nevoie) in lumea limbii spaniole, si am ajuns sa citesc multa literatura (mai mult sau mai putin istorica) care se cam contrazice cu multe dintre datele pe care le acumulasem eu, sau, chiar daca sunt situatii in care nu se contrazice, cel putin mai ofera si o alta perspectiva.
Am inceput "mobilarea" unei Istorii a Romaniei, vazuta din Spania, si dau veste si pe acest canal (arunc sticla cu acest mesaj in oceanul numit Internet si, cine stie, vreun gasitor va fi curios sa vada ce cuprinde). Deocamdata... cuprinde mai mult titlurile a diverse articole, care merita (in opinia mea) sa le acord atentia de a le traduce din spaniola in romana.
Eu m-am nascut si am crescut in lumea satului, si desi valurile vietii m-au purtat in tot soiul de directii, empatia pentru lumea satului nu m-a parasit niciodata. incercand eu din orice pozitie, din orice situatie, sa fiu util lumii satului, si mie deodata cu ea. Asa ca... lectura utila, stimate cititor.
No hay comentarios:
Publicar un comentario