Drepturile Omului, cea mai sfântă scriptură

Am terminat de tradus, și voi da publicării, unul dintre miile de articole enciclopedice care au versiune în alte limbi dar nu și în limba română.
Este vorba despre articolul pe care în lumea limbii spaniole l-am întâlnit sub denumirea de "Libro sagrado".
Acestui articol i-am făurit mai întâi o versiune bilingvă într-o aceeași pagină (vezi articolul bilingv "Sfântă scriptură/Libro sagrado) și abia mai apoi voi proceda la publicarea articolului "Slântă scriptură" ca versiune corespondentă a articolelor: Religious text (en), Libro sagrado (es), și altele.
Deocamdată, la acest moment cand scriu textul in acest blog, neexistant publicat articolul "Sfanta scriptura" nu exista, logic vorbind, link catre acea pagina.
Imediat ce voi publica insa, va exista, si il voi adauga si eu aici.
Logic, nimic nu exista mai inainte de a se naste.

Deocamdată, la acest moment când scriu textul în acest blog, neexistând publicat articolul "Sfântă  scriptură" nu există, logic vorbind, nici link către acea pagină.
Va exista însă, imediat ce voi publica, si atunci îl voi adăuga și eu, pe-aici.
Logic, nimic nu există mai înainte de a se naște.
În acest articol sunt rememorate principalele credințe ale Lumii.
Toate, în afară de una.
Fiecare am are (din partea mea) libertatea de a considera ceea ce el consideră că trebuie considerat și atunci, pe principiul reciprocității, și eu am același drept.
Drept urmare eu consider că cea mai considerantă credință, cel mai considerant crez, este credinta în acel pachet de Drepturi Umane, promulgat și publicat (dat publicității), la 10 decembrie 1948 prin  intermediul a ceea ce cunoastem drept: "Declarația Universala a Drepturilor Omului".
Tendința anumitor oameni de a acorda mai multă considerație lucrurilor abstracte decât celor concrete, de a acorda mai multă considerație irealului decât realului, de a acorda mai multa considerație impalpabilului decât palpabilului, nu este o tendință nouă ci străveche, și e normal să fie așa pentru că lumea, în istoria ei, vine dinspre ne-cunoaștere spre cunoaștere, și nu altfel.

Multi dintre ateii cu care am încrucișat cuvinte, m-au gratulat cu considerația de "religios", iar religioșii cu aceea de "ateu".

Nici unul dintre ei nu se înșeală 100% ci doar câte 50% pentru că eu tot timpul m-am regăsit la jumătatea distanței dintre "Polul Există" și "Polul Nu-Există", un fel de "linie a ecuatorului care spune ca "Dumnezeu este".
Din punctul meu de vedere, Dumnezeu este tot una cu Universul, univers din care venim cu toţii şi în care ne întoarcem cu toţii.
Eu nu spun altceva decat ceea ce spunea Cratylos cu vreo 2.500 de ani in urma, si anume ca "omului i-ar fi cel mai in beneficiu sa acorde consideratie la ceea ce poate indica cu al sau aratator.

Ca o concluzie, eu consider Carta Drepturilor Universala (se subintelege ca... ale fiintei umane, ale omului), este o colectare de date, o extragere a tot ce este mai bun din anterioarele sfinte scrieri, si condensarea lor in doar treizeci de articole.

Va urma!

De acelasi autor, in editie bilingva: Sfântă scriptură / Libro sagrado.

(03.07.2020_02.54, este ora la care am reusit sa dau "bun de tipar" nou-nascutului articol in limba romana "Sfântă scriptură - Wikipedia").

PS. A nu se confunda "Sfântă scriptură"  cu "Sfânta scriptură".

P.S. adaugat la 23.01.2022. Unul dintre cenzorii de pe sectiunea in limba romana a Wikipedia, a eliminat "corpul" traducerii facute de mine (sub titulatura de "Sfanta Scriptura") si in care era vorba despre cele mai raspandite religii de pe glob, dar a pastrat tilul, atribuind paginii directionarea automata articolul "Biblia" 

Scrisoarea unui român de la baza piramidei către Organizația Națiunilor Unite

Stimată Organizație a Națiunilor Unite,

Numele meu este Ion Adrian Iordache, sunt un român emigrat în Spania din 2003 și, deși în teorie, din 2007, am rămas în afara statutului juridic de emigrant (devenind țara mea natală, membru al UE), în practică statutul meu de emigrant. continuă încă.

Eu nu sunt altceva decât ... un simplu lucrător (camioner/șofer de autobuz) și, deși am mulți ani de când am remarcat această dovadă de profund dezinteres din partea autorităților române, am tot sperat că lucrurile vor fi remediate, că vor fi remediate de persoane calificate și autorizate pentru astfel de chestiuni.

Cred eu că acest text en limba română de site-ul oficial al ONU dedicat subiectului numit Drepturile Omului, este accesat atât de președinții României (fiecare la rândul lui), de primii miniștri, de miniștri, de parlamentari, de către membri ai celor trei puteri din stat, de către cei care alcătuiesc lumea juridică națională (judecători, avocați, jurisconsulți, alți licențiați), de profesori de diferite grade și domenii diferite, de diferiți membri ai celei de-a patra puteri din Stat (jurnaliști , creatori de opinie etc.) și mi se pare ceva foarte ne-la-locul său faptul că din 1993 și până azi nu s-a făcut nimic pentru corectarea textului (scris cu ortografia folosita în limba română înainte de 1993) și pentru actualizarea la scrierea românească legitimată din punct de vedere gramatical, de aproximativ 27 de ani.

Consimțământ, consimțământ sexual, vârsta consimțământului sexual

Pentru că din zbaterile și dez-baterile de pe Facebook mi-a reieșit că în actualitate lumea este focusată (printre altele) și pe tema "Consimțământ și relaționate", mi-am luat în evidență câteva articole (care nu au versiune și in limba română), pentru a le creea eu câte o versiune bilingvă, fiecăruia dintre ele, articole printre care:
- Consimțământ / Consentimiento.
- Consimțământ sexual / Consentimiento sexual.
- Vârsta consimțământului sexual / Edad de consentimiento sexual.

De văzut de asemenea:

Sfânta Treime în lumea lui "a afla"

Meandrele Internetului îmi tot confirmă (și re-confirmă), că pe vremea publicațiilor ne-colaborative (adica pe vremea publicațiilor pe hârtie, pe vremea "cărților de școală"), ne-au hrănit unii (cei ce au fost la butoane) cu informație pe care au prelucrat-o după gustul lor, spre a scoate din noi (ca din puii sau ca din curcanii de la fermele Avicola), produsul de care ei aveau nevoie.
Părerea mea este că noi, contemporanii anului 2020, trebuie să facem recapitulare, în principal la materia numită "Istorie", cel puțin de la anul 1900 încoace.
De azi inainte, fără prea multă vorbă, nu am să pun pe-aici pe blog decât titlul și linkul articolului pe care îl transform (sau îl am deja transformat), din format uni-lingv (cubanez, român sau spaniol), în format  bi-lingv (română + spaniolă).
Folosesc mai mult "font rosu", pentru ca pe rosu ies cel mai bine in evidenta "linkurile", pe care de-aia le pun acolo, pentru a înțelege eventualul cititor, cu cât mai mare precizie, la ce anume mă refer.