Dreptul comparat. Analogia. Analogia juridica

Nefiind eu, nici pe departe, de formație profesionala "jurist", nu am dat atenție faptului ca exista (sau nu) o disciplina juridica dedicata acestui scop: compararea.
Si cu toate astea, sunt peste sase ani, de când, ajungând la capacitatea de a dispune eu însumi de administrarea unei pagini web proprii, și cunoscând binișor doua limbi, si gustând pâinea traiului in doua diferite lumi, și ambele lumi dându-mi, juridic vorbind, puternic la "gioale" m-am pornit sa fac (la modul informal, pe principiul "auto-pedagogiei") "drept comparat" fără sa conștientizez ca ceea ce fac, este "drept comparat".
Mai zilele trecute, dând un pic mai multa atenție unei secțiuni peste care nu îmi preumblam ochii pentru prima oara, dar nu ma pătrunsese suficient "spilul" secțiunii cu pricina am înțeles ca ma aflu iarăși în fata faptului împlinit, ca am inventat roata după ce ea avea deja vechime de când alții o utilizau.

Democrația simulată vs o Românie democratică

Azi, 13 martie 2017, România întreagă așteaptă o sentință judecătorească pe ceea ce eu denumesc "cazul Udrea".
Părerile pe acesta tema sunt de mult radicalizate, și in timp ce unii ar condamna-o pe Udrea fără a lua în calcul existenta vreunei probe, jumătatea cealaltă militează pentru condamnarea oricărui vinovat dar, numai după ce s-a făcut dovada clara si concreta a vinovăției acelei persoane.
Mai înainte ca judecătorii sa pronunțe importanta asta sentință, în aceasta speță în care "economia problemei" pune față în față (ca într-o decisiva lupta gen "Preda Buzescu si tătarul") pe șefa DNA în exercițiu, Kovesi (ca "avocat din oficiu", apărând interesele Statului"), si pe Udrea (ca "avocat pro-bono", apărând conceptul societate democratica"), deci mai inainte de asta, dau si eu publicitatii cele de mai jos, urmând ca in cel mai scurt timp posibil sa alipesc acestui demers, un video (sau, mai propriu spus, o "prezentare de imagini" cu suficiente mostre din care se poate vedea, ca in ce ma priveste, preocuparea pentru acel capitol din "Drept", care se numeste "Dreptul persoanelor" nu este o "boala" recent apărută, ci este o "boala veche", o "boala" de pe vremea cand pentru Romania conceptul "Dreptul persoanelor" reprezenta cam acelasi lucru pe care il reprezinta si astazi, adica un fel de "planeta ne-descoperita încă".

"Stat de Iure" in locul formulei "Stat de Drept".

nventez acest termen (adăugând eu "brevetul" in partea de jos a acestei pagini, img 1) ca alternativa la expresia care se folosește ca regula generala; "stat de drept" vezi img 2).

Am tot folosit eu formul "Stat de Drept" (pentru ca in expresia asta prin termenul "Drept" nu se defineste un "substantiv comun", ci este vorba de un substantiv propriu, asa cum scriem ca e soare, sau ca e Soare.

Dupa cum se vede un pic mai jos, Academia Limbii Spaniole si Fundatia de Spaniola Urgenta s-au pus de acord ca in toate situatiile cuvantul "drept" sa se scrie cu litere mici, explicandu-se si care sunt exceptarile de la regula.

Despre gândirea microbistică si prostituțională

DESPRE GÂNDIREA MICROBISTICĂ (cea larg aplicată și în plan politic)
.
Depinde (principalmente) ce înțelegem fiecare dintre noi, prin conceptul "politică" pentru ca acest termen are o polisemantica al naibii de bogată, care se întinde de la stadiul de "artă conviețuirii" până la stadiul de "simplă bârfă".
Una e sa fii, ca (persoană), involucrat (implicat) de forma directă într-o anume acțiune (precum un pilot aflat la manșa unui avion de 300 de pasageri) alta este sa fii involucrat în acea acțiune de formă "indirecta imediată" (așa cum este "copilotul"), alta este sa fii involucrat în acea acțiune intr-o forma terțiara (ca pasager), alta ca "ruda apropiata", aflata "la sol" si urmărind (cel putin cu gândul) evoluția dintre decolare si aterizare a zborului , alta ca "spectator avizat" (focalizat adică pe monitorizarea respectivului zbor (ca un "controlor de zbor"), alta să împărți pur si simplu contemporaneitatea cu "valurile mediatice" provocate de o eventuala prăbușire a respectivului avion și (ca un român despre un avion din Taiwan prăbușit în Marea Chinei), sa iți dai cu presupusul.

Drepturile persoanei? Ale carei persoane?

Pentru ca m-am îmbarcat politic, pe goeleta condusa de Roman (din 89 pana în 2000), colegii de conversații, găseau (normal) motivele lor sa îmi reproșeze, unii ca de ce nu m-am imbarcat pe nava cu ei, la FDSN, alții ca de ce nu m-am îmbarcat pe nava cu ei, la CDR.
Pentru ca din 2000, pana in 2014, am rămas pe aceeași nava, de asta data cu Băsescu la timona, iar cu Roman parasind-o, rămânând o vreme la chei, si optând mai apoi sa navigheze cu alte "linii", am avut aceeași poveste, aceleasi probleme din partea îmbarcaților pe marile "Titanice" ale respectivelor vremuri.

Abuzul. Abuzul in serviciu.

"Abuzul în serviciu" este un concept al naibii de dezbătut în actualitatea romanească.

Dincolo de ceea ce anti-udristii încearcă sa se lase sa se vadă, în societatea romanească se duce (din momentul în care președintele atunci în exercițiu, Traian Băsescu se apropia de ultimele sute de metri ai maratonului sau politic) o bătălie "pe viată și pe moarte" în a se bara Elenei Udrea accesul spre prezenta ei în lumea politica romanească.

Pe de o parte, nu toți "basiștii" sunt și "udristi", dar, pe de alta parte, toți udristii (sau, ma rog, o imensa majoritate) sunt (în același timp), și basiști.

Viața e o școală

Viața e o școală.

O scoală în care, diferit de cea "clasică" (de cea în care ne înmatriculăm când suntem "copil de vârsta școlară"), ne naștem înscriși și ieșim . . . "când dam colțul".

Aceasta școală, Viața, este asa de extensibila încât are mereu exact atâtea locuri câți elevi exista la vreun moment dat (niciunul mai mult, dar nici mai puțin"). Metafora asta cu "școala" se poate folosi (și se folosește) în infinite ocazii, dar eu vreau acum sa folosesc aceasta metafora pentru o ilustrare în raport cu politica în Romania.