Ușor-ușor, pornind de la nimic, România si-a auto-croșetat un dușman imaginar cu care, propria-i diaspora.
De fapt este o luptă a lui . . . nimeni (juridic vorbind) contra lui nimeni (tot juridic vorbind.
O persoana juridică numită "România" există, dar o persoană juridică (înscrisă la tribunal ca atare) cu numele "Diaspora", și care să își fi asumat juridic acest "razboi", nu există.
Și atunci, cine cu cine (în cadrul acestui ales de demență) se luptă?
Cine sunt "jucătorii legitimați" ai unei echipe și cine sunt "jucătorii legitimați" ai celeilalte echipe?
Conform statutului de "cetățean UE", orice cetățean UE poate locui, trăi și munci oriunde poate face asta în mod legal, pe spațiul geografic al Uniunii Europene.
Cine sunt cei care se pun ca în stradă, în fața, se pun ca de-a curmezișul liberei circulații a cetățenilor europeni?
Cine sunt acești "neica nimeni" care se auto-situează mental în echipa numită "România" ca să lupte împotriva auto-plăsmuitului lor adversar, pe care l-au botezat "diaspora"?
Eu am două domicilii, încă din 2005, unul situat . . . acasă la mine (conform localizării geografice, în România) iar celălalt domiciliu (care în actualitate îl conține și pe cel fiscal) acolo unde localizarea geografica indică a fi "Spania".
Umplu spațiul unuia sau altuia dintre cele două domicilii ale mele, conform unui algoritm proprietate personală, și știu prea bine cui am de dat (dacă am de dat) vreo socoteală, dar în nici un caz "lumii de pe stradă".
Mie unul nu mi-a plăcut nicicând acea "lume de pe stradă" care încearcă să își aroge tot soiul de puteri, de funcții și de funcțiuni pe care în realitate nici nu le are, și nici nu i le dă nimeni.
Cei care se știu componenți ai acestei așa numite "lume de pe stradă", să învețe să stea în banca (în scaunul, la locul) lor, și să nu își mai bage nasurile în ciorbele altora.
