Religia-i o politică subiectivă, politica-i o religie obiectivă

Religia-i "politica pe rit vechi".
Politica-i "religia pe rit nou".

"Bibliile" principalelor religii ale lumii, sunt cele mai vechi (si mai ne-actualizate) forme de constituții.
Constituțiile sunt "convenii între oameni" și întotdeauna cel mai deasupra, cel mai de respectat dintre convenii, este "ultimul pe lista" (cronologic vorbind), este "constituția cea în vigoare" (la momentul vorbirii), a vreunei entitați politice (fie ea această entitate "țară", fie ea o "uniune liber consimțită, a două sau a mai multor țări").

O altfel de "Catedrală a Neamului". Cadou de la mine.

Azi Facebookul românesc vuieste de tema "Catedrala neamului".
Se pare ca e gata sa i se taie panglica inaugurala, o fi/n-o fi gata, dar "minunea" sa se intample (probabil) la cei 100 de ani ce se sarbatoresc acum, la 1 Decembrie, cu ocazia Unirii de la 1 Decembrie 1918.
Tocmai ziceam la o postare a colegului meu de lista, Viorel Patrana, sau la cea precum postarea colegului de lista Cristian Buretea opinii precum asta:

Dreptul Muncii, un mister nedezlegat încă

17.11.2018_10.18 Valencia, Spania
Sunt vreo două săptămâni de când am terminat de tradus din spaniolă in română, un articol pe care tânjeam mereu să îl traduc, dar știind bine (dupa niște primi 44 de ani trăiți în România , dintre care vreo 25 angrenat în "câmpul Muncii) ce terminologie se folosește la noi, și observând în cei 15 ani de când "flirtez" cu "câmpul Muncii" spaniol, ce terminologie a Muncii se folosește pe aici, a trebuit să traduc mai întâi, conținutul explicativ al multor alți termeni cărora, degeaba le-ai cunoaște numele, dacă nu le cunoști și conținutul.
Așa că după ce am terminat de tradus articolul "Derecho laboral" (pe o pagină web personală), am luat la rând fiecare "link" din textul respectivului conținut explicativ, și l-am așezat intr-un tabel intitulat "Link-uri Dreptul Muncii"

Oficial, înseamnă (mai ales) fățiș. Sau invers

Asta este o ciorna de-a mea pe tema cuvântului "oficial".

Del lat. tardío officiālis 'propio del deber', 'oficioso', 'ministro, oficial'.
La forma oficiala, solo en aceps. 6-8, en las que se usa t. oficial para el f.
1. adj. Que emana de la autoridad del Estado. Documento, lengua, noticia oficial.
2. adj. Dicho de una institución, de un edificio, de un centro de enseñanza, etc.: Que se sufraga con fondos públicos y está bajo la dependencia del Estado o de las entidades territoriales.
3. adj. Dicho de un alumno: Inscrito en un centro oficial, y que asiste a las clases.
4. adj. Reconocido por quien puede hacerlo de manera autorizada.
5. adj. En estilo cortesano, oficioso, hacendoso, cuidadoso.
6. m. y f. Persona que se ocupa o trabaja en un oficio.
7. m. y f. En un oficio manual, operario que ha terminado el aprendizaje y no es maestro todavía.
8. m. y f. Empleado que bajo las órdenes de un jefe estudia y prepara el despacho de los negocios en una oficina.
9. m. y f. Militar de categoría intermedia entre las de suboficial y oficial superior o jefe, que comprende los grados de alférez, teniente y capitán del Ejército y los de alférez de fragata, alférez de navío y teniente de navío en la Armada.
10. m. y f. En la Administración pública, persona que desempeña una función intermedia.
11. m. verdugo (‖ persona encargada de ejecutar la pena de muerte).
12. m. Carnicero que corta y pesa la carne.
13. m. provisor (‖ juez diocesano).

Sa fie ca Rise Project, dar eu nu cred

Sa fie ca Rise Project, dar eu, nu cred. Mai imi trebuiesc date.
Mi-a aparut acum vreo ora (pe la 22 - 22,30), de pe la domnul profesor Vlaston, veste ca Rise Project a inceput sa toarne pe masa, din sacul cu informatii pe care acum vreo cateva zile in urma, le-a gasit.
Goagalul zice ca, acum vreo trei zile (adica, daca azi e in 5 noiembrie 2018, inseamna ca a gasit buclucasa valiza, cam pe 2 noiembrie.
Cea mai veche postare care iese din "goagal" cautand cu formula " rise project a gasit o valiza", mi-a iesit articolul "Ce a gasit Rise Project dupa ce a gasit valiza Tel Drum", despre care tot goagalul spune ca ar avea o vechime de vreo trei zile.

Dreptul Muncii (sau Juridica Muncii, sau Legislatia Muncii

Dedic aceasta traducere in primul rand sotiei, copiilor, parintilor, fratilor, cumnatilor si tot asa pe mai departe, conform cercurilor concentrice care ne inconjoara pe fiecare dintre noi in parte, tuturor prietenilor mei, stiuti sau ne-stiuti.

Aproape am terminat de tradus (din spaniola in romana) articolul "Derecho Laboral" (Dreptul Muncii).
Un "Derecho Laboral" caruia ii suntem subiecti, alaturi de niste bune zeci de milioane de spanioli, si . . . cine stie cati, din cei aproape 1 milion de romani rezidenti in Spania.
Poate ca unii romani (ne-tangenti in mod direct cu Spania), ar putea spune ca pe ei nu i-ar interesa subiectul.
Poate ca nu ne ating in mod direct, multe plite, dar nu este eficient sa ne atingem de fiecare plita in parte, spre a intelege ca frige.
Mai bine am intelege prin pilde (prin exemple, care va sa zica) decat sa reinventam fiecare din noi in parte (cand ne vine randul) roata.

Statul Modern

A nu se confunda (in acest caz) "Modern", cu "Contemporan" sau cu "Viitor".

"Statul Modern, a început a lua naștere între secolele XV-XVI, atunci când regii au profitat (pentru a-și recâștiga pierdute puteri) de criza prin care trecea feudalismul. iar procesul de apariție a Statului Modern s-a accelerat în timpul Renașterii, prin profunde transformări ale mecanismelor de guvernare și ale exercitării puterii. Acest proces a fost susținut de burghezie, clasă socială care s-a întărit deodată cu existența acestui tip de Stat. Statul Modern poseda identitate, era organizat, structurat și oficial; beneficia de recunoaștere politică pentru asta iar puterea îi era centralizată. Formarea sa a avut o serie de consecințe la nivel politic, economic și social . . . Citeste mai departe

Am votat "NU" (nu sunt de acord cu modificarea art 48 din Constitutia Romaniei).

Multumesc cerului ca m-am trezit in ceasul al 12-lea si ca nu am votat "Da" (adica nu am votat ca as fi de acord cu modificarea articolului 48, din Constitutia Romaniei).
Mi-am dat seama in ceasul al 12-lea ca prin votul meu "DA", ca adept al familiei naturale, contribui (de fapt) la alinierea Romaniei alaturi de tari precum Bulgaria, Letonia, Republica Moldova, Muntenegru, Serbia, Croatia, Macedonia, Slovacia si Ungaria.
Prin pastrarea ambiguitatii (prin ramanerea in zona gri) suntem (deja) aliniati Rusiei, Turciei, Marocului; Algeriei, etc
Doar 25 de tari de pe glob, casatoria intre persoane de acelasi sex este incadrata juridic alaturi de casatoria heterosexuala. Acestora urmeaza sa li se alature (in 2019) Austria, Taiwan si Costa Rica.
Nu am urmarit strangerea de semnaturi, nu mi-am batut capul cu subiectul dar, odata devenit lege si stabilita ziua celebrarii acestui Referendum, am sustinut in primul rand ca merita a fi votat, spre a se sti cu siguranta la ce se mai gandeste electoratul ca inseamna cuvantul "soti", in 2018, comparativ cu 1991 sau 2003 (contrapunand unii definitia din Codul Civil, definitiei din Constitutie) si sa se opreasca odata si odata contradictia dintre ceea ce spuna Legea (noastra) Fundamentala si o lege ordinara.

Referendumul 2018

Cazusem si eu in plasa venirii "muntelui" la "Mahomed" (si nu invers)
Si deodata, abia ieri (5 octombrie 2018), dupa ce sustinusem o gramada ca nu ma intereseaza in mod primordial care dintre raspunsurile "DA", sau "NU", v-a primi majoritate de voturi, am dat si de aceasta harta a Europei (pe care nu cred sa fie prima data cand o vad, dar acum am facut conexiunea), si m-am intrebat, de ce sa fim noi, membrii ai UE, la fel de gri ca lumea aflata la estul nostru, si nu am fi albastri, ca cei aflati la vestul nostru?

Si atunci m-am intrebat "Ce drept am eu sa hotarasc cine cu cine vrea sa imparta, in mod legal, un acelasi acoperis?"

Ca pana la urma, conventiile intre oameni sunt conventii (intelegeri) gandita, propuse si validate de oameni, conventiile acestea nu au iesit nici din pamant, nici nu ne-au picat din luna.

Si atunci (mi-am zis tot ieri) de ce in loc sa aliniem Constitutia (inlocuind termenul "soti" cu sintagma "un barbat si o femei") la Codul Civil, si nu am alinia Codul Civil la Constitutie (inlocuind in acest Cod Civil care a fost promulgat in 2009, sintagma "barbat si femeie" cu sintagma "soti"?
<
Cu ce imi schimba mie insumi orientarea sexuala, orientarea sexuala a altcuiva?
Locuiesc in Spania de 15 ani, locuiesc intr-un bloc in care sunt 8 apartamente pe scara.
Spania este una din tarile "albastre" pe harta tratamentului juridic acordat si matrimoniilor homosexuale (alaturi de clasicele matrimonii heterosexuale), dar eu unul nu am stiinta de orientarea sexuala a vreunuia dintre vecinii mei din bloc (40 de apartamente)
Nu cunosc nici orientarea sexuala a altor vecini, din aceasta localitate cu 60.000 de locuitori.
Am printre cunostinte, o familie care locuieste prin Barcelona, care au unul dintre cei trei copii ai lor (o fata, si doi baieti), o fata care traia impreuna cu o alta fata (dar nu stiu daca de forma oficializata, sau doar in concubinaj ne-oficializat.
Dar, imi zicea fata mea (care a intrat intre copii invatamantului spaniol din clasa a 6-a si ii cunoaste mai aprofundat decat noi, adultii) ieri (dupa ce i-am zis cum votasem), ceva de forma:
- De ce as interveni eu in viata privata a altor persoane? Nici nu iti vine sa crezi, tati, ca de fapt sunt multi, mult mai multi decat cei care se vad asa, la suprafata lucrurilor"

Ambele versiuni (si "pro" si "contra") au dreptatea lor.
Dar, din doua dreptati, pana la urma trebuie sa te decizi la una singura, asa ca eu am decis pentru votul pe "NU", strafulgerandu-ma in ultima clipa diferenta intre felul in care am gasit (inca din 2003) ca sunt tratate persoanele cu (vreun) handicap, in tarile care formeaza grosul Uniunii Europene (tarile care apar colorate cu albastru inchis) si tarile din est.
Dupa cum se vede si pe harta, limitarea tratarii juridice a casatoriei, la casatoria intre persoane de sex opus (cele colorate cu rosu), nu sunt tari care fac parte dintre tarile care formeaza "grosul Uniunii Europene".
<
A interzice unor oameni care impart (oricum) acelasi acoperis, sa isi oficializeze relatia (sa isi supuna relatia tratamentului juridic oficial), vine in contradictie cu articolul 2 al Cartei Drepturilor Omului:

"Orice persoană are atribuite toate drepturile și libertățile proclamate în prezenta Declarație, fără deosebire de rasă, culoare, gen, limbă,  convingere (religie, opinie politică sau de altă natura), origine națională, origine socială, avere, naștere sau orice alt fel de condiție."

dar si cu aceleasi prevederi ale art 4 din Constitutia Romaniei:

"  Art. 4 – Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni

(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.

(2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, religie, gen, de opinie, de apartenenţă politică, de patrimoniu sau de origine socială. "

Eu unul nu am putut, si nu voi putea introduce niciodata, cu voia mea, o contradictie intre ceea ce gandesc, ceea ce spun, si ceea ce fac.
Imi pare bine ca am observat la timp, si . . . vorba aia, nu e prost cel care vede, ci cel care nu vede ca e prost.
Altfel "Errare humanum est".

În 10 august 2018, România față în față cu auto-sugestia

Ușor-ușor, pornind de la nimic, România si-a auto-croșetat un dușman imaginar cu care, propria-i diaspora.
De fapt este o luptă  a lui . . . nimeni (juridic vorbind) contra lui nimeni (tot juridic vorbind.
O persoana juridică numită "România" există, dar o persoană juridică  (înscrisă la tribunal ca atare) cu numele "Diaspora", și care să își fi asumat juridic acest "razboi", nu există.
Și atunci, cine cu cine (în cadrul acestui ales de demență) se luptă?
Cine sunt "jucătorii legitimați" ai unei echipe și cine sunt "jucătorii legitimați" ai celeilalte echipe?
Conform statutului de "cetățean UE", orice cetățean UE poate locui, trăi și munci oriunde poate face asta în mod legal, pe spațiul geografic al Uniunii Europene.
Cine sunt cei care se pun ca în stradă, în fața, se pun ca de-a curmezișul liberei circulații a cetățenilor europeni?
Cine sunt acești "neica nimeni" care se auto-situează mental în echipa numită "România" ca să lupte împotriva auto-plăsmuitului lor adversar, pe care l-au botezat "diaspora"?
Eu am două domicilii, încă din 2005, unul situat . . . acasă la mine (conform localizării geografice, în România) iar celălalt domiciliu (care în actualitate îl conține și pe cel fiscal) acolo unde localizarea geografica indică a fi "Spania".
Umplu spațiul unuia sau altuia dintre cele două domicilii ale mele, conform unui algoritm proprietate personală, și știu prea bine cui am de dat (dacă am de dat) vreo socoteală, dar în nici un caz "lumii de pe stradă".
Mie unul nu mi-a plăcut nicicând acea "lume de pe stradă" care încearcă să își aroge tot soiul de puteri, de funcții și de funcțiuni pe care în realitate nici nu le are, și nici nu i le dă nimeni.
Cei care se știu componenți ai acestei așa numite "lume de pe stradă", să învețe să stea în banca (în scaunul, la locul) lor, și să nu își mai bage nasurile în ciorbele altora.

Uniunea Europeană, supra-exploatatorii si supra-exploatatii

Zilele trecute am terminat de tradus (din spaniolă in română) articolul "Explotacion laboral", articol care nu are inca versiune si in limba română (dar ce ne interesează pe noi astfel de subiecte? :) ).
Am facut traducerea asta (Exploatarea prin muncă) pe . . . maculator, incă nu am publicat-o in Wikipedia si, dacă nu mi-o lua-o altul inainte si oi mai gasi locul liber, oi publica-o eu in vreo zi.
Dar, dincolo de asta, am mai tradus (de prin presa spaniolă), si niste "articole colaterale" referitoare la aceeasi temă.
Acuma . . . nu inseamna ca daca eu traduc din spaniola, centru exploatarii prin munca ar fi in Spania, dar eu nu stiu toate cele 24 de limbi oficiale ale UE si nu traiesc in mai multe locuri deodata spre a prezenta concomtent, situatia din mai multe tari.

In afara de asta, cel putin in UE, din 2006, in ce priveste "munca", a fost impartita (de materia juridica) in două lumi:
1) o lume a Muncii care isi desfasoara activitatea in cadrul a ceea ce intra la capitolul "bunuri imobile";
2) o lume a Muncii care isi desfasoara activitatea in cadrul a ceea ce intra la capitolul "bunuri mobile".
Daca omul stie, atunci când vorbeste cineva de "divort", ce bunuri mobile si ce bunuri imobile revine cuiva dupa o asa actiune, atunci nu are de ce spune cineva ca nu ar intelege ce este un "lucrator mobil" in comparatie cu un "lucrator clasic" (adica ne-mobil).

Exploatarea prin muncă

In ce mă priveste, eu spun "Supra-exploatarea prin muncă" (pentru că "exploatarea prin muncă" este o normalitate). Dar, degeaba as pune eu un asa titlu postării mele, pentru că lumea e mare, e multă, are obiceiurile ei si, cine ar da o căutare pe net cu formula "Supra-exploatare prin muncă"?

Despre "Exploatarea prin muncă" mă indoiesc să existe prea multă lume care să nu fi auzit.
Dar nu strică niciodată ca pe lângă "denumirea articolului" să mai citim si . . . "instrucțiunile (lui) de folosire".
Nici la acest articol, cum nici la alte sute de mii de articole (vezi aici), nu există "instrucțiuni de folosire" și în limba română, așa că am lasat eu 999.999 de articole la rând, să aștepte, și l-am bagat pe acesta, peste rând, in față :)
"Instrucțiunile de folosire" ale acestui articol, nu sunt scrise decât în catalana si in spaniolă, iar eu, pretinzând că inteleg suficient de bine atat româna cat si spaniola, spre a-l traduce m-am apucat si am tradus acest articol, din spaniolescul "Explotacion laboral" in românescul "Exploatarea prin munca".
Sunt departe de a avea naivitatea sa cred ca, citind lumea cele cateva sute de articole traduse de mine, (din cele cateva mii pe care mi le-am introdus eu in "magazie" la mine pentru o viitoare traducere), se va indrepta lumea, dar, datoria noastra de oameni este, vorba aia . . . sa tragem de ele.

Pentru pemepiști (în particular) și pentru orice alt "cetățean român cu drept de vot" (în general).

Pentru pemepisti (in particular) si pentru orice alt "cetătean român cu drept de vot" (in general). Bine ar fi ca mai inainte să vorbim, să punem mâna (cum e normal) si să invătăm "legislatia in vigoare", pentru că altfel, ne ciocnim (ca la masinute),ca niste copii, desi suntem "oameni mari" (adulti, care va să zică) si am vrea sa circulam ca acei oameni mari care nu mai sunt la mintea copiilor. Eu nu-s vreo mare inginerie, doar ca am mâncat toata viata pâine, dintr-un domeniu (soferia profesionista) in care inadvertentele dintre teorie si practica se platesc (si se platesc greu). Iata aci un studiu personal, inceput de mine de prin 2016 (pe fondul unor nemultumiri in ce priveste "bunul mers" al acelui partid (PMP-ul) cu a carei teorie statutara ma identific inca din 2014, dar cu a carei aplicare in practica, ma regasesc din ce in ce mai putin

Diaspora si 10 august 2018

Dupa ce, vreme de mai bine de douazeci de ani am lucrat in sistemul de munca românesc (din 1978 pâna in 2003), si eram obisnuit că pentru concediu se făceau programari de la inceput de an, fiecare programându-si (sau incercând sa-si programeze) concediul, atunci cand ii ardea lui buza mai tare (sau cand ramânea loc in grilă), am ramas destul de mirat când am văzut că in Occident, chiar se petrecea ceea ce stiam de prin filme sau de prin literatură, adică faptul că . . . "toti isi iau concediu in august". Mi se parea ciudat să fie chiar "toti" (pentru că la mine "toti" este egal cu "100%"), si nu cred posibil să existe Societate (cel putin la nivel de secol XXI) in care activitatile de "foc continuu" să se opreasca absolut toate pentru o lună. Dar, una peste alta, cam asta e obiceiul, si la spanioli (cel putin) luna august este socotita "lună de vacantă".

Libertatea de conștiință

Libertătii de conștiință i-am dedicat eu, o pagina anume, numita chiar asa; Libertatea de conștiință, desi ea este intâlnită (cunoscută) sub mai multe forme, dintre care mie mi se pare cea mai potrivită denumire "Libertatea intelectului"
Sub denumirea asta (Libertad intelectual" este abordată aceasta temă in limba spaniolă (limba mea de adoptie), dar aceasta temă se gaseste abordată si in limba mea natală (limba română) sub denumirea de "Libertatea de gandire".
Curios e că si tema asta, ca la atatea altele, versiunea spaniolă este extrem de generoasă, in timp ce versiunea românească nu umple nici trei randuri.
Să stea românul asa slab cu intelectul, incat să nu-l intereseze acest subiect?
N-as crede.

Asa ti s-a subcutanat ura împotriva Elenei Udrea, românule cel cu perspicacitatea la pământ.

Marea majoritate a romanilor au inteles ca in competitia politica cu Elena Udrea vor pica mereu pe locul doi, si au inteles ca singura lor speranta spre ai lua fatza, este eliminarea (cu orice chip), din joc.
Am adunat aici, la un singur loc, infima parte din drogurile care ti s-au subcutanat, pe durata a ani si ani, slabule cititor roman, de către cei ce au vrut sa te facă la buzunar nu doar "fără sa simți" ci făcându-te sa le dai și tot concursul.
Asa ti-a subcutanat "Sistemul" drogul care sa te facă sa lupți împotriva propriilor tale interese, ca și când ai fi luptat în favoarea propriilor tale interese.
Uite-asa ti s-au strecurat picaturi ca de somnifer in vin, romanule:
(Desi le cam fac reclama astora de la CAN-CAN (o publicatie complet straina mie), la ei am avut sansa sa gasesc grupate "ineptii" ce s-au constituit in lungul timpului in "izvoare de ineptii"
2005 - Udrea in gura Academiei Catavencu;
2007 - Udrea vrea sa fie parlamentar;
2007 - Usted es tan rubia como la señora Udrea;
2007 - Udrea in Youtube;
2008 - O biografie a Elenei Udrea in prezentarea ziarului Adevarul;
2009 - Despre Udrea in Business Magazin;
2009 - Hotnews. Udrea trebuie sa restituie un imprumut bancar;
2009 (reluat si in 2012-2013): Ponta zice ca Udrea este un Basescu in varianta feminina; (ambii tanjind moralitatea, in timp ce alde Ponta si cei ca ei, tinteau amoralitatea sau imoralitatea)

2008.07.29 PD-lista Elena Udrea nu exclude o alianta cu PNL;
2008.05.11 Elena Udrea declaratie politica.
<>
- Elena Udrea, bomba de la Primaria Capitalei? – CANCAN, 30-01-2008
- Elena Udrea infiereaza axa PNL-PSD-PC – CANCAN, 29-01-2008

Românii îl înjură pe Marx, dar l-au cunoscut pe Marx, prin Lenin

Am văzut în vremea din urmă (aprilie-mai 2018) români înjurându-l pe Jean Claude Juncker ca i-a aparat memoria lui Marx, deși românii l-au cunoscut pe Marx prin intermediul lui Lenin, adică (cu alte cuvinte), au cunoscut filozofia numita "marxism" prin filtrul numit "leninism"

Pai cine i-a pus sa se ducă la Lenin (cum se duceau la popa nevestele care primeau scrisori de la bărbații lor cei luați cu arcanul la război), sa le citească filozofia lui Marx, și nu și-o citiră (și interpretară) ei singuri?

Iata un text, copiat din articolul "Leninism", care ma scutește pe mine sa mai îmi storc creierii (si le zice si mai bine):

DNA și mâncătoria la români.

Nici nu știu de ce îmi e mai scârbă pe lumea asta mai mult decât de ceea ce numim "mâncătorie".
MÂNCĂTORÍE s. v. delapidare, escrocherie, fraudă, hoție, intrigă, mașinație, uneltire.
Si nici nu am știre de vreo altă societate în care "mâncătoria" sa fie atât de "în lumea ei", ca in Romania. Cam asta a fost si motivul principal pentru care am decis sa merg și sa îmi câștig cele necesare traiului in vreo lume în care mâncătoria sa nu se simtă ca la ea acasă, iar cu banii câștigați ca orice om, din munca lui, sa îmi pot construi acea necesara oaza de liniște care sa ma izoleze de "oceanul de mâncătorie". Nu-i vorba ca nu este mâncătorie intre oameni, pe oriunde te-ai duce, dar . . . "gradul de mâncătorie" diferă de la o societate la alta. Sunt acum pe tapet, discuții aprinse pe tema rezoluției date de Curtea Constituțională Romana (CCR), litigiului dintre "Puterea Executiva" și "Președintele României" pe tema revocării din funcție a șefei DNA, Laura Codruța Kovesi.

Gala Pute

Azi e 23 mai 2018.
Justiția (sau, poate in-justiția) românească judeca cu o celeritate specifica doar "cazului Udrea", o presupusa fapta de prin 2011, de care procuratura nu s-a autosesizat, ci la care a ajuns, dând dintr-una într-alta, doar-doar o găsi ceva, după ce Pescariu a deschis procuraturii românești, masa, cu un denunț aiurea (acolo, sa fie) și după ce Kovesi si-a spus ca a venit momentul sa ii plătească "matracucei" îndrăzneala de a candida la președenția României, speriind Udrea astfel, de moarte "sistemul", ca ar mai fi putut urma două mandate băsesciene.
Indiferent rezultatul de azi, Udrea a zguduit "Sistemul" de la găsit bâțâielile, l-a fisurat, l-a forțat sa isi dea arama pe față.

Jean-Claude Junker, Karl Marx si 8 Mai 1921

Nu e mult (vreo săptămână) de când Jean-Claude Juncker a făcut niște afirmații despre Karl Marx, afirmații care au contrariat o anumită parte a publicului.
Juncker a fost invitat la o ceremonie ocazionată de împlinirea a 200 de ani de la nașterea lui Karl Marx, în localitatea Trèveris / Trier (acolo unde Marx s-a născut).
Juncker a spus la acea celebrare, asa:
"Karl Marx era un filozof care gândea spre viitor, care avea aspirații creative și care astăzi este acuzat de lucruri pentru care nu el este responsabil și pe care nu el le-a provocat, pentru că multe dintre ideile pe care el le-a scris au fost reinterpretate cu un alt sens ".

Români, căutați-vă drepturile! Eu vă indic (doar) niște coordonate

Mai uit și eu (ca am îmbătrânit) dar, ca să mă înțeleg cu ai mei co-nationali (vorbind o singură limbă și nu ca-n turnul Babel), am creat o pagina in care am adunat cat mai multi termeni derivați din conceptul "Drepturile".

In general, de când ma știu,am încercat să apropii nației mele multe dintre lucrurile pe care am văzut că alții le au iar nației mele ii lipsesc (chiar dacă ce am primit drept reciprocitate e, . . . . vai de lume). Atrag atenția că, din ceea ce reușesc eu să apropii nației mele, nimeni nu este obligat să guste.
Gusta cine vrea, cine simte ca ii e foame sau sete de asta. Cel ce gustă trebuie sa o facă cu aceeași grijă ca atunci când e vorba de mâncare, pentru că fiecare în parte știe ce anume mâncare ii face bine și ce anume mâncare îl deranjează. < In pagina web indicată in josul acestei postari, am strâns grămadă o serie dintre conceptele numite "drepturi".

Munca este singurul mod legitim prin care omul își poate întreține viața.

Munca este antonimul delicventei.
Conceptul "muncă" este antonimul conceptului "delict" (concept "delict" de care cineva și-a cam bătut joc, în editarea si publicarea lui în internet, ori din ignoranță, ori din rea-intenție. Recomand comparația dintre versiunea în spaniolă "delito" și versiunea în romană "delict").
Nu există cale de mijloc printre "muncă" (elaborare) și "delict" (infracțiune, crima);  ori ești partizanul uneia, ori al celeilalte.

Legislația Internațională a Muncii și lipsa de prietenie a României cu ea

Pentru început, priviți conceptul "Organizația Internationala a Muncii", comparați-l cu versiunea spaniolă pe aceeași temă (Organizacion Internacional del Trabajo) și veți înțelege și mai bine titlul acestui articol.
<
Deși munca este cea mai nobilă și mai pașnică modalitate a omului de a-și câștiga existența, cuvântul "muncă" este (în limba română), un cuvânt cu conotații mai degrabă urâte decât frumoase,
Romania s-a făcut membră a ONU, în 1955, dar a încercat să dea la spate (și a dat) ceea ce venea în favoarea claselor sociale . . . de la clasa medie în jos.
La fel a făcut și cu Convențiile pe care le avem (ca Stat) semnate împreună cu OIM (cu toate ca exista pe lumea asta un concept "Responsabilidad internacional del Estado (Responsabilitatea internationala a Statului) destul de bine conturat juridic.

"Muncă" este un cuvânt pe care (din ce am găsit eu) îl folosește doar limba română (muncă) și limba ungară (munka).

În limba română, printre cele mai "sperioase" sinonime ale cuvântului "muncă" găsim cuvinte precum:

Declarația privind principiile și drepturile fundamentale în domeniul Muncii

Traducerea făcută de mine versiunii spaniole (din Wikipedia) a conceptului "Declaración sobre los principios y derechos fundamentales en el trabajo".
Aviz! Am făcut aceasta traducere și în Wikipedia, dar protocolul care funcționează acolo, în materie de traducere, nu ma ajută în elaborarea traducerii asa cum eu as avea nevoie.
Precizări:
 - Termenii blurati (in text) cu aceasta nuanță de rosu nu au pagină corespondentă în limba română.
 - Termenii blurati cu galben, au pagină corespondentă în limba română dar (în opinia mea), mai bine nu o aveau

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<

Avem deci:

Carta UE a Umanelor Drepturi (într-o altfel de prezentare)

Unii știu, alții poate că nu știu, că în afara raportării la Carta Universala a Umanelor Drepturi (Human Rights), Uniunea Europeană și-a creat și ea, ei însăși, un "ideal de atins" (adică "un proiect de împlinit") care se numește "Carta UE a Umanelor Drepturi" (sau "a Drepturilor Omului" dacă place mai mult denumirea asta).
Acestei "Cartă UE a Drepturilor Omului" (ca să ii zic cum o știe tot omul), i-am creat eu, o variantă  adnotată.
Inițial am pornit să creez o "variantă adnotată" unor conținuturi juridice ce privesc (la nivel de UE) profesia mea de camionagiu (cum ar fi, spre ex. adnotarea Directivei 2002/15 CEE sau adnotarea Regulamentului 561/2006 CE, legislații ce, pot fi studiate direct în site-ul UE în toate cele 24 de limbi oficiale, la adresele Directiva 2002/15 CEE - oficial & Regulamentul 561/2006 - oficial) dar lucrând la ele (cu intenția de a arăta că pentru publicul românesc în general, foarte multor termeni din acele conținuturi juridice, românul le cunoaște doar "coaja" dar nu le cunoaște și "miezul"), dar mi-am dat seama (pe măsură ce "mobilam" cu linkuri aceste doua teme, că ar mai benefic să "mobilez" cu linkuri, mai întâi un text care privește (la nivel de UE) pe toată lumea, decât să "mobilez" mai întâi, acele legislații specifice ce privesc, în principal, doar pe membrii profesiei mele.

Comunismul si capitalismul sunt doi poli diametral opuși. Democrația este ecuatorul.

Capitalismul și Comunismul, ni-i putem reprezenta ca fiind doi poli diametrali opuși. Două antiteze.
<
Democrația, pentru o înțelegere corecta a lucrurilor, ne-o putem reprezenta ca având "centrul ei de putere" pe acea linie subțire pe care o cunoaștem denumita ca ecuator.

Avem trei, hai sa le spunem "combatanți", și fiecare este avid sa își extindă cât mai mult, teritoriul deținut.
Capitalismul, s-ar întinde (dacă ar putea) de la polul in care își are centrul de putere (hai sa zicem "Polul Nord"), pana la Polul Sud.
In același timp, Comunismul, s-ar întinde și el, dacă nu s-ar lovi de adversitatea Capitalismului, până  la Polul Nord.
Lupta asta, intre aceste doua diferite tipuri de autocrații, tine din vremuri imemoriale.
A fost deci o lupta "bipolara".
De pe la începutul secolului XX, odată cu începerea implementării în Lume, a "sufragiului universal" (Noua Zeelanda, 1893, prima țara din lume in care a operat sufragiul universal), a început sa se prefigureze un al treilea "pol de putere", cel pe care il vom numi pe-aici "Democrație".

Cronologia sufragiului universal a culminat cu proclamarea Declarației Universale a Umanelor Drepturi, în 1948, data de la care acest "al treilea pol universal de putere" a devenit "subiect juridic international" (tot cam asa cum, la nivel de țara, un "partid politic" devine "subiect juridic" prin înscrierea sa la Tribunal).

Centrul "împărăției" capitalismului este unul din poli, iar centrul "împărăției" comunismului, este celalalt pol. Inainte de apariția Democrației, hotarul intre cele doua "armate, il putem analogia ecuatorului.
Dar, odată cu instituționalizarea  Democrației, Democratia a pățit ceva asemănător Israelului, atat Capitalismul cât și Comunismul întrecându-se intre ele spre a-i nega existenta, spre a nu-i acorda recunoaștere.

"Firul" central al Democrației ni-l putem reprezenta ca fiind . . . ecuatorul,

Si hai sa spunem ca, în relativ scurtul asta timp (cam 125 de ani) de cand a luat naștere, Democrația a ocupat teren, si hai sa ne-o reprezentam cam intinzandu-se ca de la un tropic, pana la celalalt tropic.
Pe zona dintre Ecuator și Tropicul Racului, Democrația interfereaza cu Capitalismul, (interferenta in cadrul căreia, fiecare dintre cele doua "armate" cauta sa dețină supremația), iar pe partea cuprinsa intre Ecuator și Tropicul Capricornului ne facem reprezentarea ca Democrația interfereaza cu Comunismul.
Aici, pe zona dintre tropice, e învălmășeală, sunt . . . ape tulburi, și se cere timp pâna când lucrurile, se vor așeza.
Avem deci, Democrația, ca o "zona tampon" aflata intre "ciocanul" Capitalism si "nicovala" numita "Comunism".
Este foarte sugestiva (pentru a înțelege aceasta "zona tampon"), imaginea din video-ul de mai jos, imagine a celor "doua oceane care se ciocnesc dar care par a nu se amesteca"

Democrația (sau "Calea de mijloc") are ca ax central un fir despărțitor ca cel ce se vede in imagine, ca despartind doua corpuri de apa.
Lovita din doua părți consecutiv, Democrația are viata mai grea decât ar fi lupta contra unui singur adversar.
E usor sa intelegem (zic eu) ca pe distante foarte mari, de-a stânga si de-a dreapta "hotarului despartitor", apele nu sunt clare, sunt amestecate, confuze, și, foarte usor, ochi ne-exersat poate cadea in confuzie.
Las deschis unor formulari mai bune, acest post. Oricum, ideea (in mare) este ca Democratia o putem analogia fara grija, ecuatorului, iar Capitalismul si Comunismul, tot fără nici o reținere, ii putem analogia celor doi diametral-opuși, poli.

Limba română și absentul concept "Responsabilitate"

Nu-mi arde de cautat "termeni lipsă"
Am eu de stins incendii care mă ard mult mai tare decât termeni de-ăștia, dar mă lovesc de ei în tot ce încerc să mișc, și-atunci, în loc să fac ce mă arde mai tare, îmi pierd timpul cu . . . pagube colaterale.
Azi am băgat în traducere, tot o "colaterală" din asta urgentă, numită "Derecho de las personas" (Dreptul persoanelor).
Nu știu, e strigător la cer, argumentezi și ți se contra-argumentează, contra-argumentezi și ți se argumentează, vorbești cu oameni care par ca știu ce spun, de ani și ani, iar tu știi ca într-o listă ca cea pe care tu ai denumit-o "Termeni capitaliști", tu ai strâns un morman de termeni străini conștientului colectiv romanesc.

Pentru mine, Dumnezeu e Universul (sau invers)

Nu mă trezesc asa . . . vorbind singur, vreau sa zic, nu mă trezesc vorbind asa, tam-nesam despre vreo tema (deci nici despre asta) ci am mai discutat cu unul și cu altul despre tema în cauză, și aici doar . . . dezvolt pe limba mea, ca am spațiu mai lung, mai larg, mai convenabil mie, și-apoi, e o modalitate de a nu te băga pe gâtul omului, ci de a-l invita ca, dacă ii face plăcere, sa intre pe la tine . . . la o vorba.
În acest caz, îmi re-aduse aminte de subiect o dezbatere în "feisbuc" în care lumea vorbea care despre Biblie, care despre Dumnezeu, și tot asa.
La mine e mai simplu decât la alții (după cum mi se pare mie) pentru simplul motiv ca pentru mine, Dumnezeu și Universul, reprezintă unul și același lucru.

Am cravata mea, sunt pionier

Tocmai am terminat de tradus si de publicat termenul "Pionier nord-american".
Ma exasperează condiția asta a mea (dar n-am ce face), pentru ca ori de câte ori încerc sa scriu și eu vreun articol în limba romana, la fiecare trei vorbe dau de câte un cuvânt pe care as avea nevoie sa îl  transform în link, spre a ma asigura si pe mine și pe eventualul cititor al rândurilor mele, ca citind acel cuvânt, ne gândim (ne reprezentam) împreună, la același lucru.

Povestea suna cam asa cum se vede de aici în jos, doar atât ca aici, diferit de versiunea din Wikipedia, unde nu am voie sa pun linkurile care nu au deja versiune în limba romana, aici deci, voi pune numai si numai linkurile spaniole, urmând ca eventualul lector, sa comute el însuși, odată ajuns la site-ul in spaniola, spre ce limba vrea, din cele care se găsesc acolo indicate.
Aa, si aici nu o sa mai aduc și imaginile (din "pagina patron), deși as putea.

E tocmai nimerită rediscutarea temei "Petre Roman"

Am văzut pe feisbuc câteva vorbe referitoare la o posibila scoatere de la sertar a dosarului "Petre Roman" și îmi da acest lucru ocazia sa-mi re-spun și eu păreri de-ale mele despre aceasta tema.
Am început sa devin "Roman"-ist, din seara zilei de 22 Decembrie 1989.
Tot natul cauta sa influențeze într-un fel mersul istoriei, in acele zile de "Decembrie 89" (si nu doar atunci, dar atunci este o culme, o ridicare a tensiunii, pe diagrama "pacientului" numit "Romania".
Fiecare individ (de cetățenie romana, în povestea noastră) funcție de informația cu care se auto-zidise pana la acea ora, era mânat de propriile argumente ce stăteau cuibărite in interiorul lui, spre o direcție sau alta, spre a acționa într-un fel sau, în alt fel.
Alegere se numește, ceea ce în fiecare secunda, gândim sa facem în secunda următoare.