Comunismul si capitalismul sunt doi poli diametral opuși. Democrația este ecuatorul.

Capitalismul și Comunismul, ni-i putem reprezenta ca fiind doi poli diametrali opuși. Două antiteze.
<
Democrația, pentru o înțelegere corecta a lucrurilor, ne-o putem reprezenta ca având "centrul ei de putere" pe acea linie subțire pe care o cunoaștem denumita ca ecuator.

Avem trei, hai sa le spunem "combatanți", și fiecare este avid sa își extindă cât mai mult, teritoriul deținut.
Capitalismul, s-ar întinde (dacă ar putea) de la polul in care își are centrul de putere (hai sa zicem "Polul Nord"), pana la Polul Sud.
In același timp, Comunismul, s-ar întinde și el, dacă nu s-ar lovi de adversitatea Capitalismului, până  la Polul Nord.
Lupta asta, intre aceste doua diferite tipuri de autocrații, tine din vremuri imemoriale.
A fost deci o lupta "bipolara".
De pe la începutul secolului XX, odată cu începerea implementării în Lume, a "sufragiului universal" (Noua Zeelanda, 1893, prima țara din lume in care a operat sufragiul universal), a început sa se prefigureze un al treilea "pol de putere", cel pe care il vom numi pe-aici "Democrație".

Cronologia sufragiului universal a culminat cu proclamarea Declarației Universale a Umanelor Drepturi, în 1948, data de la care acest "al treilea pol universal de putere" a devenit "subiect juridic international" (tot cam asa cum, la nivel de țara, un "partid politic" devine "subiect juridic" prin înscrierea sa la Tribunal).

Centrul "împărăției" capitalismului este unul din poli, iar centrul "împărăției" comunismului, este celalalt pol. Inainte de apariția Democrației, hotarul intre cele doua "armate, il putem analogia ecuatorului.
Dar, odată cu instituționalizarea  Democrației, Democratia a pățit ceva asemănător Israelului, atat Capitalismul cât și Comunismul întrecându-se intre ele spre a-i nega existenta, spre a nu-i acorda recunoaștere.

"Firul" central al Democrației ni-l putem reprezenta ca fiind . . . ecuatorul,

Si hai sa spunem ca, în relativ scurtul asta timp (cam 125 de ani) de cand a luat naștere, Democrația a ocupat teren, si hai sa ne-o reprezentam cam intinzandu-se ca de la un tropic, pana la celalalt tropic.
Pe zona dintre Ecuator și Tropicul Racului, Democrația interfereaza cu Capitalismul, (interferenta in cadrul căreia, fiecare dintre cele doua "armate" cauta sa dețină supremația), iar pe partea cuprinsa intre Ecuator și Tropicul Capricornului ne facem reprezentarea ca Democrația interfereaza cu Comunismul.
Aici, pe zona dintre tropice, e învălmășeală, sunt . . . ape tulburi, și se cere timp pâna când lucrurile, se vor așeza.
Avem deci, Democrația, ca o "zona tampon" aflata intre "ciocanul" Capitalism si "nicovala" numita "Comunism".
Este foarte sugestiva (pentru a înțelege aceasta "zona tampon"), imaginea din video-ul de mai jos, imagine a celor "doua oceane care se ciocnesc dar care par a nu se amesteca"

Democrația (sau "Calea de mijloc") are ca ax central un fir despărțitor ca cel ce se vede in imagine, ca despartind doua corpuri de apa.
Lovita din doua părți consecutiv, Democrația are viata mai grea decât ar fi lupta contra unui singur adversar.
E usor sa intelegem (zic eu) ca pe distante foarte mari, de-a stânga si de-a dreapta "hotarului despartitor", apele nu sunt clare, sunt amestecate, confuze, și, foarte usor, ochi ne-exersat poate cadea in confuzie.
Las deschis unor formulari mai bune, acest post. Oricum, ideea (in mare) este ca Democratia o putem analogia fara grija, ecuatorului, iar Capitalismul si Comunismul, tot fără nici o reținere, ii putem analogia celor doi diametral-opuși, poli.