Enciclopedie politica

Caut si eu o formula optima pentru . . . optimizarea (cat sunt in stare) eforturilor mele.
Am tot construit la bloguri si pagini web, cautand mereu formula cea mai potrivita.
Ca si mesterul Manole insa, dupa ce termini de construit ceva, sti deja cum ai putea sa durezi altceva si mai bun, si mai bine.
Cred insa ca "durarea" acestei "enciclopedii politice" o sa-mi ia . . . o viata, asa ca nu voi avea timp, si nici motiv, sa incerc vreo alta formula.
Probabil ca blogului aci de față (Principii democratice) voi gasi si mai putin timp sa ii dedic, decat pana acum, asa ca invit eventualul doritor sa vina in blogul (sau in pagina, dar formatul "pagina" mi se pare ca e mai greu accesibila decat formatul "blog") "Enciclopedie politica".
Toate cele bune!

Sintagma "om politic" este . . . pleonasm.

Sintagma "om politic" este (in adevaratul sens al cuvantului, pleonasm.

Omul, ori este politic ori, nu este om (ci fiinta)



Orice "homo sapiens" este "homo", dar nu orice "homo" este "homo sapiens" 

Orice "homo sapiens" este "homo politico" si orice "homo politico" este "homo sapiens" (afirmatie pleonastica)

Orice "om" este "om politic" si orice "om politic" este om (afirmatie pleonastica)

Orice politician este om (om politic), dar nu orice om (om politic) e politician.

"Om politic", suntem oricare dintre noi oamenii, care avem varsta de 18 ani impliniti si care nu
suntem declarati medical drept "invalizi mental".
 Suntem  toti "oameni politici" dar nu suntem toti "politicieni", ci doar aceia care . . . . se 
"legitimeaza".
Iar din cei care se legitimeaza, o imensa parte sunt "politicieni amatori" si doar o mica parte ajung
a fi "politicieni profesionisti".

Folosind ca analogie arhicunoscutul fotbal, e simplu de vazut ca "politicienii" sunt analogici in
politica a ceea ce sunt fotbalistii, in fotbal.
Cine sunt, cine ajung (in raport cu Societatea), "fotbalisti"?
Cei care se dedica acestei activitati, urmand drumul stiut (inscriere la 6-7 ani, parcurgerea 
diverselor etape, pe ani, de pregatire, legitimare, etc), au un "Regulament fotbalistic".
"Rasfoind" regulamentul vedem ca sunt doua tipuri de jucatori: "amatori" si "profesionisti".

Acesta este insa, domeniul institutionalizat, pentru ca altfel, de dat cu piciorul in minge, de 
"jucat mingea" joaca multa lume.
Disputele oficiale au loc doar in cadrul institutional , un cadru ce s-a creat in lungul timpului 
si are recunoasterea atat a Societatii interne (nationale) cat si a Societatii internationale.

Tot (cam) la fel se intampla lucrurile si in domeniul politic.
Daca in fotbal "obiectul muncii" se numeste "minge", in politica "obiectul muncii" se numeste
"cugetare", se numeste "rumegare a lucrurilor" (iar aceste lucruri . . . le face tot omul).

Si in politica sunt "ramuri politice" (liberalism, socialism, et) asa cum in sport sunt "ramuri 
sportive" (fotbal, handbal, etc.

Si in politica sunt "cluburi", cluburi in care se inscriu (spre legitimare) "jucatori"(jucatori politici).
Ca si in sport, doar ceea ce este institutional, doar partidele (meciurile) disputate in cadrul institutional, conteaza (are recunoastere, oficiala) restul e, vorba de claca.

Asa cum in fotbal exista o intreaga piramida (un
sistem piramidal), tot la fel si in politica, exista un sistem 
piramidal, un sistem pe care se urca pana la varf.

Exploatatori, exploatati si . . . a treia cale.

Azi pornesc subiectul de aici, folosind ca baza de discutii (ma ajuta asta ca sa nu mi se para
ca vorbesc singur :) o convorbire pe care am avut-o cu cineva din lista mea de prieteni, la o
postare in care ofeream ca sugestie eventualilor conationali ce si-ar dori sa se intoarca acasa
(acasa la ei) si nu reusesc sa se mai dezradacineze de pe unde s-au prins, sa incerce si varianta
"cererii de azil", azil pe care, parte dintre cei pe care despresurizarea produsa prin plecarea
noastra, i-a ajutat sa nu devina si ei emigranti, sunt foarte amatori sa il acorde celor pe care
azi ii stim mai ales sub numele de "refugiati sirieni" (am sa pun la un capitol separat, opinia 
mea despre tema "refugiati sirieni", pentru a nu devia de la tema sugerata de titlu).

Despre conceptul "Stat".

Ca romani, trebuie sa descoperim si definitia corecta a conceptului "Stat" si nu doar aceea
care ne-a fost, "subcutanata" de peste 70 de ani, incoace.

.

Statul este o "intreprindere prestatoare de servicii", de servicii pe care, ca si ospatarul,
trebuie sa i le faca aceluia care ii plateste serviciul respectiv..

Adica, Statul asta, nu-ti poate lua banii (pe hartie) in cont de friptura iar (in realitate) sa iti
aduca la masa ciorba de stevie.

"Statul roman" (ca . . . cu el avem noi treaba) este o umbrela (un acoperis) sub care trebuia,
(trebuie si va trebui) sa aibe adapost ("adapost" fiind mult mai mult decat "acoperis") orice 
cetatean "nascut roman" (sau cu cetatenie romana, dobandita).

Numai ca in realitate, Statul roman, a tot incasat impozite (plati anticipate) pentru servicii
fata de cetatenii lui, dar serviciile (pre-platite) "statul roman" a ramas dator (propriilor lui 
cetateni), executandu-le ori prost, ori defectuos. 

Omul politic, omul ne-politic

Si sintagma "om politic" este tot un "pleonasm"(ex de pleonasm: "coboara jos", "mos batran", "hepatita la ficat", etc).

Ori spui "om" ori spui "fiinta politica" este acelasi lucru.

Politica este filozofie, politicienii sunt filozofi (mai mici, mai mari, mai reusiti, mai nereusiti, 

asta-i alta poveste)..

E de tinut minte ca: "Nu tot filozoful este politician, dar tot politicianul este filozof"

Libertatea. Libertatea umana

Omul este (prin antonomasie) "fiinta sociala".
Afirmatia asta este de fapt un "pleonasm", pentru ca in realitate, spunand "om" spui "fiinta sociala".

Acuma bine, omul este fiinta sociala, dar nu orice fiinta sociala este om.

Daca am face, nu o "corabie a lui Noe" ci un "zgarie nori", si am aseza pe fiecare etaj cate o
specie,amenajand fiecare etaj ca pe un loc ce ar cuprinde pamantul ca geografie, dar ne-lasand
cale de comunicare intre etaje, nici una dintre specii nu ar rezista astfel izolata, si ar pieri.

Nu e nevoie sa ne si apucam sa construim blocul asta (dupa cum nu a fost nevoie nici sa existe cu adevarat o "corabie a lui Noe" sau vreun "turn Babel") ci ajunge sa ni-l reprezentam mental (sa
ni-l imaginam, adica) spre a intelege mai usor ca "relatia sociala" se desfasoara atat "pe acelasi nivel" (sau "pe orizontala", cum se mai zice) cat si "intre etaje" (se mai zice "in plan vertical", sau, mai scurt, "pe verticala"

Prefata la Democratie

Repetă dupa mine:  1) Orice "ființă" este "lucru", dar nu orice "lucru" este "ființă";  2) Orice "ființă umană" este "ființă", dar nu orice "ființă" este "ființă umana";  3) Orice "fiintă umană" este "individ", si orice "individ" este "fiintă umană"  4) Orice "om" este "ființă umană", dar nu orice "ființă umană" este "om";  5) Orice "persoană" este "om", dar nu orice om este "persoană"

Repite con migo:  1) Cualquier "ser" es "cosa", pero no cualquier "cosa" es "ser";  2) Cualquier "ser humano" es "ser", pero no cualquier "ser" es "ser humano"  3) Cualquier "ser humano" es "individuo", y cualquier "individuo" es "ser humano"  4) Cualquier "hombre" es "ser humano" pero no cualquier "ser humano" es "hombre";  5) Cualquier "persona" es "hombre", pero no cualquier "hombre", es "persona"

Lupul lui Decebal

Legendele spun ca Decebal, la primirea unor soli, a pregatit si "pus in scena" o piesa deosebit de semnificativa pe care, o gaseste cine are cont google, activand linkul "Lupul lui Decebal".
Iar pentru cine nu poate accede, pun aici "partea principala" a scenei pregatite si prezentate de Decebal:

Uniunea Europeana sau Statele Unite ale Europei

Fiind eu un adept al faptului ca o echipa este cu atat mai puternica, cu cat este o echipa mai mare,
si fiind constient ca "echipa maxima" este echipa conformata din toate persoanele majore de pe glob, la orice "moment al vorbirii", sunt adept al acestui pas important, pas numit "Uniunea Europeana"
Eu le-as fi denumit, mai degraba; "Statele Unite ale Europei", pentru ca de fapt, asta sunt.

Alte date, gaseste cine vrea, prin paginile ale UE.
Eu aici, vreau doar sa spun (acum cand sunt si atatea discutii pe seama invaziei migratoare pe care
Statele Unite ale Europei, le traiesc) ca aceasta "tara" asemanatoare "Statelor Unite ale Americii", ca orice tara din lume, nu poate fi un fel de "gara parasita" prin care sa-si poarte (ne-autorizat), pasii orice cetatean al lumii.
Tarile sunt niste "grupari conventionale" si are fiecare (inclusiv aceasta "tara" numita UE) stabilite, regulile ei.

"Libertatea de circulatie" in cadrul Uniunii Europene" este un atribut ce apartine cetatenilor care au (deja) la momentul vorbirii, statut (conditie) de "cetatean UE".
Asa cum stie fiecare om al planetei ca acordarea vizei Statelor Unite ale Americii, are niste criterii de selectionare a persoanelor, tot la fel stie, fiecare om al planetei, ca pentru a accede intr-o tara sau alta (inclusiv in UE) e nevoie, in prealabil, de indeplinirea criteriilor pe care acea "persoana juridica colectiva" numita "tara", le pretinde.

Rastalmacita limba romana

Toate limbile pamantului au fost, sunt si vor fi in continua metamorfoza.
Sunt pe lumea asta "metamorfoze normale (sau naturale)", dupa cum si "metamorfoze provocate (sau artificiale).
Metamorfozele astea pot fi la randul lor, "benefice" dupa cum pot fi si "paguboase".
Eu gasesc ca data de 23 August 1944 a fost linia de start de la care, un grup de sub-oameni au
conchistat Romania si au supus-o unei inimaginabile perversiuni.
Calea cea mai de efect pentru subjugarea unui popor este sa ii iei in stapanire limba, iar aceasta grupare . . . chiar asta au facut.
Usor-usor, trecand prin "chinurile facerii", Romania a fost convertita, in plina profunzime de ocean, intr-un acvariu cu pereti ca si invizibili, dar in-penetrabili ca orice perete de sticla.
Usor-usor, "zeama" in  care pluteau "pestii" astia mioritici, conchistatorii au pregatit-o pe gustul, si pe mintea lor.
Usor usor, generatii au urmat altor generatii, si generatiile a doua, a treia, a patra, au perceput (fiecare la timpul sau) "zeama", ca de la mama ei. fiecare generatie adaptandu-se, pliindu-se, pe situatia in care . . . s-a scaldat.
"Rastalmacita limba romana" este de fapt o "pagina" in cadrul careia va invit mai intai in sectiunea numita "Rara silabis", spre a face tu (cititorule), cunostinta, cu mai multe "date".

Dumnezeu nu exista ci, este!

Am scris eu insumi, in trecute ocazii, postari pe care le-am intitulat "Dumnezeu nu exista ci, este"
.
Ceea ce m-a motivat acum sa re-iau firul asta, este aparitia pe "peretele" meu in facebook a unui
scurt video postat de o persoana apropiata (virtual) mie, ca una din "persoanele baza" ale listei
mele de prieteni.
Incepusem sa raspund acolo, la locul faptei, dar facebook-ul este (dupa cum stim) foarte volatil, semanand cu "vorba", si cand cauti sa mai aduci vreo adaugire sau vreo completare, sau pur si
simplu sa regasesti subiectul, ia postarea de unde nu-i.

Video-ul cu pricina, nefiind de domeniul youtube nu imi permite formatul sa il aduc aici, dar am
sa pun aici titlul (Dumnezeu exista) si cine apasa pe el, deschide video-ul cu pricina, video in
care se sugereaza ca copilul Einstein ii da lectii batranului sau profesor.
La aceasta afirmatie (si argumentare verbala) ca . . . "Dumnezeu exista", vin si eu (de aci in jos)
cu argumentarile mele ca . . . "Dumnezeu este".
Iaca asa:

Doar un "amanunt" (chestiune de nuanta :) ); nu e bine spus "exista" ci . . . "este". 　 
Adica una e sa spui "exista frig", "exista intuneric", exista "Polul Nord", exista "Carul mare" sau  exista "Calea lactee" si alta-i povestea cand spui "este frig", "este intuneric". 
Una este sa raspunzi cuiva (celuilalt sot, sa zicem) care te intreaba (prin telefon): - Este paine? cu "exista paine" si alta cu "este paine".

La ceea ce "este", participi in primera persona, iar ceea ce "exista", este ceva indepartat (precum "polul nord", precum "carul mare", precum "calea lactee", etc).

Cel mai simplu ne-ar fi daca, prin analogie cu aritmetica, am intelege conceptul "Dumnezeu" ca pe 
o infinita ecuatie, cu infinite paranteze, in care fiecare dintre noi (in-divizii), suntem cate o cifra, inclusa in aceasta ecuatie (si nu externa ei). 

Antecesori ai nostri, avand la indemana un vocabular mult mai sarac atunci (decat cel de care dispunem astazi?, au dat tot soiul de exemple figurative, dar oamenii (mai intai, ai acelor vremi) nu prea aveau capacitatea de a distinge intre utilizarea "la propriu" si "la figurat" a cuvintelor, a expresiilor, si au luat drept "la figurat" ceea ce era "la propriu", "la propriu" ce era "la figurat", alternand in toate chipurile posibile (ca la a"alba-neagra") deosebirea "adevaratului" de "fals", deosebirea "graului" de "neghina", mergand mai degraba pe dibuite decat pe aprofundarea si studiul menit sa-l puna in situatia de "a cunoaste".

Astfel, exemplul cu "Iona in pantecele balenei" era tot unul din exemplele figurative menite sa faca omul sa priceapa ca el se afla in continuu "inclus in ecuatie" si nu extern ei.
Daca am considera pe Dumnezeu o cutie imensa, am intelege (poate) mai usor, ca nimic nu se afla in exteriorul acestei (imaginare) cutii, ci ca totul se afla inauntru.

Cum am mai spus si in alte postari, fiecare dintre noi ne aflam in Dumnezeu precum fatul in "lichidul amniotic" si tot pipaim cu mainile, cu picioarele, cu toate simturile noastre, intrebandu-ne . . . unde ne e mama.

Sper ca am explicat suficient de bine. Cine nu intelege, intreaba si, incerc sa o fac si mai bine.
¡Hasta otra!

Principiul principiilor

Comunic si eu, de cand ma stiu, cu lumea mea, dar, tot "de cand ma stiu", vorbim limbaje diferite.
Chiar apartinand aceleiasi limbi, limbajele pot fi atat de "specifice" incat devin adevarate "limbi straine".
Fiinta umana (ca specie) este un fel "hidra" (fiinta policefalica) ce are mai bine de 7,5 miliarde de capete (o hidra, dar nu neaparat in sensul rau al cuvantului, ci al multitudinii de capete la acelasi
corp; "specia")
Asa cum gasim la subiectul "policefalia" in elementara noastra cea de toate zilele, Wikipedia: "este dificil a se trage linie între ceea ce este considerat "un animal cu două capete" sau "două animale ce compart același organism."

Daca mai adaugam si faptul ca:
"Fiecare cap al vreunui animal policefálic are creier propriu, iar "componentii" isi impart cumva controlul asupra organelor și membrelor, deși structura specifică a conexiunilor variază. 
Animalele se misca adesea un mod dezorientat și amețit, cu creierele "dezbatand" unul cu altul; 
unele animale, pur si simplu zigzag-eaza, fără să reuseasca sa ajungera in vreun predeterminat loc.
Capatanile serpilor policefalici se pot ataca intre ele, și chiar ajung să încerce a se înghiți reciproc. 
Astfel, animalele policefalice de-abia reusesc a supraviețui in conditiile de viata naturale, comparativ cu animalele normale", ne vine mai lesne a intelege ca, daca atatea probleme au fiintele cu doua sau trei capete, o fiinta cu peste 7,5 miliarde de capete (asa cum este "specia umana") are de 7,5 miliarde de ori mai multe "dureri de cap".

Am spus "povestea" de pana aci, ca sa stabilim din "principiul principiilor" ca "specia umana" este
o "persoana colectiva", cea mai mare "persoana colectiva" pe care o conformeaza (ne-constient), omul..