jueves, 13 de julio de 2017

Real, imaginar, simbolic

Realul, imaginarul și simbolicul sunt termeni utilizați de către Jacques Lacan ca substantive de gen neutru, pentru a indica mai multe câmpuri (domenii) sau dimensiuni, pe care el le-a numit "registre" ale psihicului. În psihanaliza de orientare lacaniană aceste trei înregistrări sunt relaționate intre ele, formând un topic. Acest topic este o structură care poate fi reprezentata într-un mod exemplificativ, ca elemente legate într-un mod similar (nu forțat identice) la un nod borromeo. Potrivit lui Lacan, aceste trei registre face posibil funcționamentul psihic, astfel încât orice entitate, mecanism sau proces psihic poate fi concentrat și analizat în aspectele lor imaginare, reale și simbolice. Astfel, spre exemplu, un proces de gândire al ordinii simbolice implică întotdeauna o bază sau un suport în realul-concret și o reprezentare în registrul imaginarului.

Citește tot articolul "Realul, imaginarul si simbolicul"

Realul vs realitatea

Realitatea e un fel de imens supermarket.
Realul reprezintă (pentru fiecare din noi) marfa din cos pe care o trecem prin "casă".

Mai pe larg despre conceptul Real, găsești cititorule, ca marfă proaspătă băgată ieri, la pagina "Real (Lo real), și astfel poți face analogie, cu ceea ce se spune în alte limbi, asupra aceluiași subiect.

Spor!

Moartea civilă (depersonalizarea)

Acest termen (Moarte civila) este unul din sutele de termeni pe care ii stiu de ani și ani ca având versiuni in tot felul de limbi (dar mai ales din lumea limbilor tarilor cu care suntem parteneri in UE) numai în româna, nu.
Strict la termenul "Moarte civila) astea erau tarile care aveau conținut explicativ enciclopedic, la aceasta tema: Deutsch, Ελληνικά. Español, Français, Italiano, Lëtzebuergesch, Magyar, Nederlands, Polski, Русский, Suomi, Svenska, Українська.
De-acum exista varianta și în limba româna, obținută prin traducerea versiunii spaniole, in limba română. Ca și cu mănăstirea lui Manole, toți știm ca după ce definitivam un lucru, pe ici pe colo il puteam face si mai bine.
De prima importanta mi se pare mai întâi, aducerea acestui termen la un clic distanta de cititorul roman, servindu-i astfel la analogii, la comparații, intre ceea ce are romanul la el în bătătură si ceea ce au altii.
Asa, avand cunoștință despre mai multe versiuni, decidem cu mai multa ușurință ce alegem sa păstram si ce aruncam la cos (sau lăsăm nebăgat în seama)