Legislația Internațională a Muncii și lipsa de prietenie a României cu ea

Pentru început, priviți conceptul "Organizația Internationala a Muncii", comparați-l cu versiunea spaniolă pe aceeași temă (Organizacion Internacional del Trabajo) și veți înțelege și mai bine titlul acestui articol.
<
Deși munca este cea mai nobilă și mai pașnică modalitate a omului de a-și câștiga existența, cuvântul "muncă" este (în limba română), un cuvânt cu conotații mai degrabă urâte decât frumoase,
Romania s-a făcut membră a ONU, în 1955, dar a încercat să dea la spate (și a dat) ceea ce venea în favoarea claselor sociale . . . de la clasa medie în jos.
La fel a făcut și cu Convențiile pe care le avem (ca Stat) semnate împreună cu OIM (cu toate ca exista pe lumea asta un concept "Responsabilidad internacional del Estado (Responsabilitatea internationala a Statului) destul de bine conturat juridic.

"Muncă" este un cuvânt pe care (din ce am găsit eu) îl folosește doar limba română (muncă) și limba ungară (munka).

În limba română, printre cele mai "sperioase" sinonime ale cuvântului "muncă" găsim cuvinte precum:

Declarația privind principiile și drepturile fundamentale în domeniul Muncii

Traducerea făcută de mine versiunii spaniole (din Wikipedia) a conceptului "Declaración sobre los principios y derechos fundamentales en el trabajo".
Aviz! Am făcut aceasta traducere și în Wikipedia, dar protocolul care funcționează acolo, în materie de traducere, nu ma ajută în elaborarea traducerii asa cum eu as avea nevoie.
Precizări:
 - Termenii blurati (in text) cu aceasta nuanță de rosu nu au pagină corespondentă în limba română.
 - Termenii blurati cu galben, au pagină corespondentă în limba română dar (în opinia mea), mai bine nu o aveau

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<

Avem deci:

Carta UE a Umanelor Drepturi (într-o altfel de prezentare)

Unii știu, alții poate că nu știu, că în afara raportării la Carta Universala a Umanelor Drepturi (Human Rights), Uniunea Europeană și-a creat și ea, ei însăși, un "ideal de atins" (adică "un proiect de împlinit") care se numește "Carta UE a Umanelor Drepturi" (sau "a Drepturilor Omului" dacă place mai mult denumirea asta).
Acestei "Cartă UE a Drepturilor Omului" (ca să ii zic cum o știe tot omul), i-am creat eu, o variantă  adnotată.
Inițial am pornit să creez o "variantă adnotată" unor conținuturi juridice ce privesc (la nivel de UE) profesia mea de camionagiu (cum ar fi, spre ex. adnotarea Directivei 2002/15 CEE sau adnotarea Regulamentului 561/2006 CE, legislații ce, pot fi studiate direct în site-ul UE în toate cele 24 de limbi oficiale, la adresele Directiva 2002/15 CEE - oficial & Regulamentul 561/2006 - oficial) dar lucrând la ele (cu intenția de a arăta că pentru publicul românesc în general, foarte multor termeni din acele conținuturi juridice, românul le cunoaște doar "coaja" dar nu le cunoaște și "miezul"), dar mi-am dat seama (pe măsură ce "mobilam" cu linkuri aceste doua teme, că ar mai benefic să "mobilez" cu linkuri, mai întâi un text care privește (la nivel de UE) pe toată lumea, decât să "mobilez" mai întâi, acele legislații specifice ce privesc, în principal, doar pe membrii profesiei mele.

Comunismul si capitalismul sunt doi poli diametral opuși. Democrația este ecuatorul.

Capitalismul și Comunismul, ni-i putem reprezenta ca fiind doi poli diametrali opuși. Două antiteze.
<
Democrația, pentru o înțelegere corecta a lucrurilor, ne-o putem reprezenta ca având "centrul ei de putere" pe acea linie subțire pe care o cunoaștem denumita ca ecuator.

Avem trei, hai sa le spunem "combatanți", și fiecare este avid sa își extindă cât mai mult, teritoriul deținut.
Capitalismul, s-ar întinde (dacă ar putea) de la polul in care își are centrul de putere (hai sa zicem "Polul Nord"), pana la Polul Sud.
In același timp, Comunismul, s-ar întinde și el, dacă nu s-ar lovi de adversitatea Capitalismului, până  la Polul Nord.
Lupta asta, intre aceste doua diferite tipuri de autocrații, tine din vremuri imemoriale.
A fost deci o lupta "bipolara".
De pe la începutul secolului XX, odată cu începerea implementării în Lume, a "sufragiului universal" (Noua Zeelanda, 1893, prima țara din lume in care a operat sufragiul universal), a început sa se prefigureze un al treilea "pol de putere", cel pe care il vom numi pe-aici "Democrație".

Cronologia sufragiului universal a culminat cu proclamarea Declarației Universale a Umanelor Drepturi, în 1948, data de la care acest "al treilea pol universal de putere" a devenit "subiect juridic international" (tot cam asa cum, la nivel de țara, un "partid politic" devine "subiect juridic" prin înscrierea sa la Tribunal).

Centrul "împărăției" capitalismului este unul din poli, iar centrul "împărăției" comunismului, este celalalt pol. Inainte de apariția Democrației, hotarul intre cele doua "armate, il putem analogia ecuatorului.
Dar, odată cu instituționalizarea  Democrației, Democratia a pățit ceva asemănător Israelului, atat Capitalismul cât și Comunismul întrecându-se intre ele spre a-i nega existenta, spre a nu-i acorda recunoaștere.

"Firul" central al Democrației ni-l putem reprezenta ca fiind . . . ecuatorul,

Si hai sa spunem ca, în relativ scurtul asta timp (cam 125 de ani) de cand a luat naștere, Democrația a ocupat teren, si hai sa ne-o reprezentam cam intinzandu-se ca de la un tropic, pana la celalalt tropic.
Pe zona dintre Ecuator și Tropicul Racului, Democrația interfereaza cu Capitalismul, (interferenta in cadrul căreia, fiecare dintre cele doua "armate" cauta sa dețină supremația), iar pe partea cuprinsa intre Ecuator și Tropicul Capricornului ne facem reprezentarea ca Democrația interfereaza cu Comunismul.
Aici, pe zona dintre tropice, e învălmășeală, sunt . . . ape tulburi, și se cere timp pâna când lucrurile, se vor așeza.
Avem deci, Democrația, ca o "zona tampon" aflata intre "ciocanul" Capitalism si "nicovala" numita "Comunism".
Este foarte sugestiva (pentru a înțelege aceasta "zona tampon"), imaginea din video-ul de mai jos, imagine a celor "doua oceane care se ciocnesc dar care par a nu se amesteca"

Democrația (sau "Calea de mijloc") are ca ax central un fir despărțitor ca cel ce se vede in imagine, ca despartind doua corpuri de apa.
Lovita din doua părți consecutiv, Democrația are viata mai grea decât ar fi lupta contra unui singur adversar.
E usor sa intelegem (zic eu) ca pe distante foarte mari, de-a stânga si de-a dreapta "hotarului despartitor", apele nu sunt clare, sunt amestecate, confuze, și, foarte usor, ochi ne-exersat poate cadea in confuzie.
Las deschis unor formulari mai bune, acest post. Oricum, ideea (in mare) este ca Democratia o putem analogia fara grija, ecuatorului, iar Capitalismul si Comunismul, tot fără nici o reținere, ii putem analogia celor doi diametral-opuși, poli.

Limba română și absentul concept "Responsabilitate"

Nu-mi arde de cautat "termeni lipsă"
Am eu de stins incendii care mă ard mult mai tare decât termeni de-ăștia, dar mă lovesc de ei în tot ce încerc să mișc, și-atunci, în loc să fac ce mă arde mai tare, îmi pierd timpul cu . . . pagube colaterale.
Azi am băgat în traducere, tot o "colaterală" din asta urgentă, numită "Derecho de las personas" (Dreptul persoanelor).
Nu știu, e strigător la cer, argumentezi și ți se contra-argumentează, contra-argumentezi și ți se argumentează, vorbești cu oameni care par ca știu ce spun, de ani și ani, iar tu știi ca într-o listă ca cea pe care tu ai denumit-o "Termeni capitaliști", tu ai strâns un morman de termeni străini conștientului colectiv romanesc.

Pentru mine, Dumnezeu e Universul (sau invers)

Nu mă trezesc asa . . . vorbind singur, vreau sa zic, nu mă trezesc vorbind asa, tam-nesam despre vreo tema (deci nici despre asta) ci am mai discutat cu unul și cu altul despre tema în cauză, și aici doar . . . dezvolt pe limba mea, ca am spațiu mai lung, mai larg, mai convenabil mie, și-apoi, e o modalitate de a nu te băga pe gâtul omului, ci de a-l invita ca, dacă ii face plăcere, sa intre pe la tine . . . la o vorba.
În acest caz, îmi re-aduse aminte de subiect o dezbatere în "feisbuc" în care lumea vorbea care despre Biblie, care despre Dumnezeu, și tot asa.
La mine e mai simplu decât la alții (după cum mi se pare mie) pentru simplul motiv ca pentru mine, Dumnezeu și Universul, reprezintă unul și același lucru.

Am cravata mea, sunt pionier

Tocmai am terminat de tradus si de publicat termenul "Pionier nord-american".
Ma exasperează condiția asta a mea (dar n-am ce face), pentru ca ori de câte ori încerc sa scriu și eu vreun articol în limba romana, la fiecare trei vorbe dau de câte un cuvânt pe care as avea nevoie sa îl  transform în link, spre a ma asigura si pe mine și pe eventualul cititor al rândurilor mele, ca citind acel cuvânt, ne gândim (ne reprezentam) împreună, la același lucru.

Povestea suna cam asa cum se vede de aici în jos, doar atât ca aici, diferit de versiunea din Wikipedia, unde nu am voie sa pun linkurile care nu au deja versiune în limba romana, aici deci, voi pune numai si numai linkurile spaniole, urmând ca eventualul lector, sa comute el însuși, odată ajuns la site-ul in spaniola, spre ce limba vrea, din cele care se găsesc acolo indicate.
Aa, si aici nu o sa mai aduc și imaginile (din "pagina patron), deși as putea.

E tocmai nimerită rediscutarea temei "Petre Roman"

Am văzut pe feisbuc câteva vorbe referitoare la o posibila scoatere de la sertar a dosarului "Petre Roman" și îmi da acest lucru ocazia sa-mi re-spun și eu păreri de-ale mele despre aceasta tema.
Am început sa devin "Roman"-ist, din seara zilei de 22 Decembrie 1989.
Tot natul cauta sa influențeze într-un fel mersul istoriei, in acele zile de "Decembrie 89" (si nu doar atunci, dar atunci este o culme, o ridicare a tensiunii, pe diagrama "pacientului" numit "Romania".
Fiecare individ (de cetățenie romana, în povestea noastră) funcție de informația cu care se auto-zidise pana la acea ora, era mânat de propriile argumente ce stăteau cuibărite in interiorul lui, spre o direcție sau alta, spre a acționa într-un fel sau, în alt fel.
Alegere se numește, ceea ce în fiecare secunda, gândim sa facem în secunda următoare.