Am văzut pe feisbuc câteva vorbe referitoare la o posibila scoatere de la sertar a dosarului "Petre Roman" și îmi da acest lucru ocazia sa-mi re-spun și eu păreri de-ale mele despre aceasta tema.
Am început sa devin "Roman"-ist, din seara zilei de 22 Decembrie 1989.
Tot natul cauta sa influențeze într-un fel mersul istoriei, in acele zile de "Decembrie 89" (si nu doar atunci, dar atunci este o culme, o ridicare a tensiunii, pe diagrama "pacientului" numit "Romania".
Fiecare individ (de cetățenie romana, în povestea noastră) funcție de informația cu care se auto-zidise pana la acea ora, era mânat de propriile argumente ce stăteau cuibărite in interiorul lui, spre o direcție sau alta, spre a acționa într-un fel sau, în alt fel.
Alegere se numește, ceea ce în fiecare secunda, gândim sa facem în secunda următoare.
Deci, dintre ce a apărut mai vizibil pe piață, fiecare cetățean s-a agățat cu mâinile lui (sau a început sa se agate, de câte un colac, ca naufragiații unui Titanic abia dus la fund).
In ce ma privește, eu am regăsit în cuvintele lui Roman, cea mai mare proporție din propriile mele cuvinte și din propriile mele gânduri.
Fiecare următor minut, apoi ora, apoi zi, apoi săptămână, apoi luna, apoi an, apoi ani, m-a apropiat sau, după caz, m-a îndepărtat de vreuna dintre persoanele cu ale cărei argumente, au intrat propriile mele argumente, în vreun fel, în contact.
Deci, una peste alta, argumentația cuibărită în mine în cei treizeci de ani trăiți pana la acea data, m-a condus spre a începe sa devin "Roman"-ist, și am mers (politic vorbind) pe un același drum cu Roman, pana in anul 2000 când Băsescu a preluat președinția Partidului Democrat.
Roman, intre 22 decembrie 1989 și anul 2000, Băsescu intre anul 2000 și anul 2014, si Udrea din 2014, au fost președinții de partid care s-au pus în calea "ciocanului comunist" (reprezentat, în opinia mea, in acele începuturi, de adepții lui Iliescu) și în calea a "nicovalei monarhiste" (reprezentata în acele începuturi de adepții lui Coposu).
Acum, in 2018, unora . . . . privind înapoi, li se pare ca știu ce si cum era de făcut.
Asta e simplu. Asa a crezut si Manole, din vârful bisericii pe care tocmai o încheiase de construit.
Dar, deși deștepții de acest gen, nu au niciodată probleme privind înapoi, spre timpul trecut, când se întorc cu fata spre timpul prezent sau și mai si, spre timpul viitor, deja nu au nici o idee unde sa pună următorul pas.
Parte din argumentația care m-a constituit și ma constituie pe mine ca persoana, am cuibărit-o intr-o pagina web care poarta atât numele meu, cât și numele localității mele de baștină
Adi Iordache. Păcureți.
La argumentele mele, susținute de aceste . . . bune/rele . . . cunoașteri, voi, cei ce v-ați adus contra-argumentația voastră (directa sau indirecta), pe ce bune/rele cunoașteri, venite din ce izvoare, v-ați bazat?
Suntem "cetățeni UE" din 2007.
Unii suntem "pentru", și alții "contra" acestui lucru.
Ca sa vorbim în cunoștință de cauza despre vreun lucru, trebuie sa înțelegem sensul cuvintelor acelui lucru despre care facem vorbire. Nu? Asa ar fi logic, si asa cred eu ca ne este, de fapt, interesul fiecăruia dintre noi, oamenii.
Am "mobilat" eu textul "Cartei UE a Drepturilor Fundamentale" cu linkuri care trimit la pagini unde se găsește explicația sensului/sensurilor, cuvântului respectiv.
Întreb și eu, de la cel cu țâța-n gura, pân' la cel cu barba sura, de la vlădică până la opinca, de la împărat până la proletar, de la analfabet până la academician, de la condamnat până la judecător, pe ce s-au bazat argumentele voastre în timp ce ale mele s-au bazat pe ceea ce reiese prin deschiderea paginilor "Carta Drepturilor Fundamentale a UE" și "Adi Iordache. Păcureți"?
Deci, despre ce am vorbit noi (noi intre noi) in acești, hai sa nu mai zic 28, dar, în acești ultimi 11 ani care s-au interpus intre "ziua de azi" (13 aprilie 2018) si acea zi de 1 ianuarie 2007, când a avut loc aderarea României la Uniunea Europeana?
Despre ce vorbirăm?
Despre ce vorbim?
In anii din urma, locul lui Roman, de "piesa" strivita intre ciocanul ceausisto-comunist si nicovala monarhista, l-a luat Băsescu, apoi a venit rândul Elenei Udrea.
Sunteti siguri ca știți ce vorbiți, in argumentația voastră, cata vreme dincolo de vocabularul pe care ni l-a lasat moștenire cenzura comunista, sta un gol de cuvinte imens, gol pe care il veti vedea cu ușurință deschizând cele doua linkuri deja indicate mai sus?
No hay comentarios:
Publicar un comentario