Pentru pemepiști (în particular) și pentru orice alt "cetățean român cu drept de vot" (în general).

Pentru pemepisti (in particular) si pentru orice alt "cetătean român cu drept de vot" (in general). Bine ar fi ca mai inainte să vorbim, să punem mâna (cum e normal) si să invătăm "legislatia in vigoare", pentru că altfel, ne ciocnim (ca la masinute),ca niste copii, desi suntem "oameni mari" (adulti, care va să zică) si am vrea sa circulam ca acei oameni mari care nu mai sunt la mintea copiilor. Eu nu-s vreo mare inginerie, doar ca am mâncat toata viata pâine, dintr-un domeniu (soferia profesionista) in care inadvertentele dintre teorie si practica se platesc (si se platesc greu). Iata aci un studiu personal, inceput de mine de prin 2016 (pe fondul unor nemultumiri in ce priveste "bunul mers" al acelui partid (PMP-ul) cu a carei teorie statutara ma identific inca din 2014, dar cu a carei aplicare in practica, ma regasesc din ce in ce mai putin

Daca nu vrem sa respectam un Statut, nu e nici o problema, putem crea un altul. Atata doar ca, nu il incalcam pe cel existent (câta vreme este in vigoare) ci il respectam intocmai, până il inlocuim, negru pe alb, cu ce vrem noi, si nu eludându-l, nu "facând pe prostii ca sa ne prinda bine" pâna cand am obtine, post-factum, o eventuala adaptare a teoriei la starea de fapt creata prin eludarea sistematica savarsita. O anumita parte a PMP (eu le zic "diaconisti", desi ei si-au schimbat mastile in mai multe rânduri, incercând sa-si piarda urma) a eludat Statutul PMP atâta timp cât a convenit acelei anumite parti a PMP (pâna când a obtinut substituirea de facto a "udrismului" cu . . . orice altceva) iar mai apoi vine, in 2018, si tine lectii de etica politica.(vezi minutul 2 - 3 din video de mai jos)

Eu n-am inghitit si nu pot inghiti fariseismul, fariseii, iar pentru mine fariseu este acela care eludeaza teoria careia, dealtfel, pretinde ca ii este adept. Inadvertentele dintre teoria PMP si practica PMP o poate vedea tot omul care nu este chior (sau care nu face pe chiorul), facând o paralela intre Statutul PMP, Legea Partidelor, Constitutia Romaniei, Carta Europeana a Drepturilor Omului, Carta Universala a Drepturilor Omului (pe de o parte) si felul in care s-au aplicat acestea in practica de cei care azi (2018) se pretind a fi pemepisti. Ia sa mai facem noi o scurta recapitulare. Sa ne reamintim cine a fost Udrea ca sa intelegem pe cine a sforarit Tomac (si tomacistii lui care au tot schimbat la masti cat sa ameteasca electoratul dar sa ramâna, fentand urnele, la butoanele PMP).

In 31 ianuarie 2014 Udrea vine din PDL in PMP . Vad ca in clip este pomenit in afara de numele Elena Udrea" si un alt nume; "Radu Cristescu". Doua nume, vechi in PMP, dar care au sfarsit prin a fi "sforarite".

24 februarie 2014

9 iunie 2014

18 august 2014. Discutii pe marginea rocadei Diaconescu - Udrea

28 iulie 2013. Presedintele interimar Tomac al PMP va candida la sefia partidului dupa inscrierea formatiunii.

Dar, surpriza, in februarie 2014 candideaza Visan, Fenechiu, Udrea si Papahagi, dar Tomac nu apare in fata urnelor.

29 ianuarie 2015. Elena Udrea s-a autosuspendat de la sefia PMP

08 februarie 2015. Eugen Tomac, unic candidat la presedentia PMP catiga cu 694 voturi "pentru" si 8 voturi "impotriva".

Hai sa privim pagina web a Partidului Miscarea Populara la nivelul zilei de azi (09 iulie 2018). Aici se vede ca PMP isi reneaga trecutul, ca nu isi prezinta istoria (asa cum a fost ea). Pe la colturi, tot felul de antiudristi (gen Marian Matei, Doina Codreanu Tache, Florin Ciobanu, Florin Buzgau, etc) sustin ca au sustinut-o pe Udrea, dar ca de fapt, ea s-a auto-suspendat si ca PMP nu poarta nici o vina in treaba asta. Cand ii iei la bani mai marunti, intorc foaia si incep sa o injure, afirmând ca de fapt, o stiau ei de dinainte cine era. Mie unul nici macar Udrea insasi nu imi demonta perceptia proprie pe care mi-am format-o innadind fiecare informatie care mi-a ajuns la cunostinta (indiferent calea), ca Udrea a fost presionata (si a contat asta in economia partidei) in primul rand de ceea ce eu continui sa numesc "diaconisti" si abia in al doilea rand de uselisti, sa nu isi mai continuie parcursul politic. Intr-adevar, Elena Udrea a spus la 19 ianuarie 2015, ca nu mai candideaza la presedintia PMP.

Dar pentru mine, felul in care a fost inlocuit Dan Radu Zatreanu

de la Presedintia Diasporei, dupa cum au fost inlocuiti si alti simpatizanti ai Elenei Udrea aflati atunci in "administratia Udrea", si dupa renegarea acelei parti a istoriei PMP (7 iulie 2014 - 9 februarie 2015) in care PMP a avut la conducere pe altcineva in afara de Tomac, sunt extrem de elocvente si cum spuneam mai sus, nici macar Elena Udrea nu mi-ar zdruncina perceptia proprie despre ceea ce s-a intamplat atunci, atunci cand PMP-ului i s-a schimbat macazul, zic eu ca pe o linie mai degraba comuna cu USL-ul, decat altfel.

Elena Udrea a fost copil de sofer, al unui sofer de autobuz din anii 70 (mai precis 1973), iar un sofer de autobuz la vremea aceea, doar comparând cu soferii de autobuz de la acea vreme de la mine din localitate, nu erau chiar niste "neica nimeni".

Nu erau, bineinteles, niste intelectuali, sau niste indivizi cu "sânge albastru", dar erau oameni importanti in comunitatile lor.

Sofer am fost si eu toata viata (incepând din 1981, de la 21 de ani), am si eu doua fete, si am tot respectul si toata consideratia pentru copii colegilor mei de profesie, pentru ca stiu cum se câstiga pâinea asta si câta amaraciune inghit copii ca ai nostri, pentru non-conformitatea vietii de familie pe care le-o putem oferi, si nu mi-ar fi convenit ca vreunul dintre copii mei sa fi fost tratat asa, indiferent ce ar fi facut.

Elena Udrea a fost "trantita" mai ales din invidie, mai ales din pizma, din dusmanie, din vrajmasie.

"Biografia neromantata a Elenei Udrea (de Oreste Teodorescu)" este doar un mic exemplu de mârsavie specific româneasca a "caracterelor mici" (dar cu arme in mâna) inhibate de "caractere mari" (dar cu mâinile goale).

23.01.2022. Au trecut trei ani si jumătate de cand am scris si publicat cele de mai sus. Poate ca... cu unele dintre propriile mele concluzii exprimate in text, mai sunt de acord, poate ca nu.

Datele problemei se schimba continuu, si tu daca aplici in minutul 5 datele care constituiau "datele respectivei probleme" in alt moment al existentei tale... praf de faci (vezi video):

Deci, cine nu se actualizează continuu, luând in calcul toate datele problemei, pateste ce-a patit sfecla (adica... a sfeclit-o).

Intre timp (2018-2022) tehnologia a devenit mai deșteapta, si eu la fel :) astfel ca am realizat (in felul meu) niște videoclipuri (greu de văzut) despre Statutl PMP.

Cu primul episod am ajuns abia pe la articolul 9 al Statutului.

Cu al doilea episod am ajuns sa transform de la condiția de "text" la condiția de "hipertext" abia articolul 10.

Iar cu episoadele III...

si IV,

Abia am reusit sa tratez articolul 11.

E migălos (cel puțin pentru mine), dar o sa-i mai dedic timp imediat ce îmi voi permite alocarea de timp necesara.

Cel puțin "Capitolul 1" trebuie sa-l duc la cap (dupa parerea mea).

Ca supliment, invit trecătorul sa vizioneze si articolele mele aflate in plina desfășurare, "Ayord CV" si "Cultura, non cultura si incultura ... politica"