Drepturile persoanei? Ale carei persoane?

Pentru ca m-am îmbarcat politic, pe goeleta condusa de Roman (din 89 pana în 2000), colegii de conversații, găseau (normal) motivele lor sa îmi reproșeze, unii ca de ce nu m-am imbarcat pe nava cu ei, la FDSN, alții ca de ce nu m-am îmbarcat pe nava cu ei, la CDR.
Pentru ca din 2000, pana in 2014, am rămas pe aceeași nava, de asta data cu Băsescu la timona, iar cu Roman parasind-o, rămânând o vreme la chei, si optând mai apoi sa navigheze cu alte "linii", am avut aceeași poveste, aceleasi probleme din partea îmbarcaților pe marile "Titanice" ale respectivelor vremuri.


In 2004, timona "goeletei PD" a încăput pe mâinile lui Boc. Ca in poveștile cu zmei, Boc a băgat "goeleta PDL" in pământ pana la genunchi, iar Blaga, a băgat-o pana in gat, scufundând-o.

Goeleta Speranta

Amiralul Băsescu (pentru ca intre timp ajunsese amiral), văzând ca a rămas ca un alt "Anton Lupan", fara goeletă, a trimis niște "prieteni", sa-i monteze una nouă.
"Prieteni" din ăștia, sa tot găsești ca sa le dai bunuri de-ale tale, pe mana, ca vorba aia "dai cu mâinile, si alergi cu picioarele".
Din 2014, la bordul noii nave construite, nava circulând sub pavilion Băsescu, echipajul noii nave, prin vot, si-a desemnat noul ei căpitan, Elena Udrea.
Eu nu prea urmărisem viata la bordul noii "Speranțe", speranță reînviata de Băsescu, iar din discursurile ce-mi ajunseseră pana atunci la urechi, de-ale Elenei Udrea, era ceva care, parca-ti suna, ceva care, e pe gustul tau.
Desfășurarea jocului politic in sine, m-a făcut sa ciulesc urechile mai atent, si ca întotdeauna cand vezi pe uniii ca se păruiesc, cauți sa înțelegi care are dreptate, ca sa poți aplana conflictul.
Si asa, din cele ce îmi răzbăteau mie ca informații, la ureche, după ce trageam linie sub socoteala, si socoteam si scădeam, îmi dădea la rezultat ca, dreptatea, era de partea Elenei Udrea.
Acuma, ca era sau nu asa, mie, folosind harta, compasul si busola mea, asa îmi dădea.

Vreau sa spun cui o ajunge pe acilea sa citească, ca eu nu-s microbistul nimănui, pe mine nu de problemele lui Roman, de ale lui Băsescu sau de ale Elenei Udrea m-a frecat (in principal) grija, ci pe mine ma freacă grija in primul rând de condiția mea însumi.
Daca sunt eu n condiție (fizica, psihica, sociala, economica) buna, atunci pot lucra eficient pentru a proteja drepturile mele, si filtrate printr-ale mele, drepturile familiei mele restrânse, drepturile soției mele, ale copiilor mei, ale nepoților, ale părinților mei, ale fraților, ale familiei mele lărgite, ale prietenilor dar si ale oricărei persoane, intensitatea acestor griji, disipându-se, scăzând în intensitate pe măsură depărtării de centrul lor emisor, adică . . . eu.

Eu n-am fost niciodată "pe mană" cu șefii, eu vând servicii pe care sunt in stare sa le fac, si nu ma vând pe mine, Nu îmi trebuie, nu îmi place, nu vreau, sa ma gudur.
Nu îmi place nici sa se gudure altul pe lângă mine.
Îmi place sa respect "a raja tabla" cum zice spaniolul, drepturile oricărei persoane cu care viata mea intra in contact, după cum si eu, nu pretind, dar sper, ca si alții sa procedeze ca mine,, și procedând astfel cand mai multi, sa am speranța ca va ajunge si la mine, vreodată, același respect de drept de persoane, ca cel pe care l-am expediat continuu, eu.
Doar atât ca, atunci când vrei sa exemplifici cuiva cărui anume tip de caracteristici aparții, din punct de vedere politic, indici un tipar a cărui notorietate este, cumva, cunoscuta.
Pentru ca dacă scriu aici ca ma identific cu "Gica de la magazie", știu mai putini despre ce este vorba decat dacă as spune ca ma identific cu Iohanis, cu Dragnea, cu Băsescu sau, cu Udrea. pai nu?

Nu zic mai mult de-atât (ca si-asa m-am întins iar mult la vorba) ci doar zic aci ca am adunat la un loc, pentru prieteni de-ai mei care n-au timp de asta, informații despre "Drept", si despre "Drepturi", pe care "marinarul de rând", ca mine, e păcat sa nu le cunoască, pentru ca altfel, te dau la întors, ori cei care le cunosc mai bine ca tine, ori cei care nu le cunosc deloc.

Goana dupa aur

Pagina pentru care am făcut acesta lungă introducere, spre a ajunge aici, să o recomand, se numește "Dreptul persoanelor".



Lectura utila ii doresc, oricui se încumetă sa se apuce de cernut nisip, nu ca oamenii (mai ales cei necăjiți) din "Goana dupa aur" care cautau aurul la propriu, ci ca aceia care cauta, "informație de aur" sau mai bine spus, informație de valoare egala, sau mai mare, decat cea, a sării in bucate