Viața e o școală

Viața e o școală.

O scoală în care, diferit de cea "clasică" (de cea în care ne înmatriculăm când suntem "copil de vârsta școlară"), ne naștem înscriși și ieșim . . . "când dam colțul".

Aceasta școală, Viața, este asa de extensibila încât are mereu exact atâtea locuri câți elevi exista la vreun moment dat (niciunul mai mult, dar nici mai puțin"). Metafora asta cu "școala" se poate folosi (și se folosește) în infinite ocazii, dar eu vreau acum sa folosesc aceasta metafora pentru o ilustrare în raport cu politica în Romania.

Eu sunt absolvent de scoală profesională (nu de mai mult), si vreau sa spun ca atunci când am făcut eu scoală profesionala, copii din leatul meu formau în acea școală 24 de diferite clase.

Clase de lăcătuși, de sudori, de strungari, de frezori, de rabotori, de mortezori, de sculeri-matrițeri, de electrica, de electrotehnica și de alte trăznăi.

Añadir leyenda

Si vreau sa zic, că dacă erai elev la frezori, și greșeai clasa (voluntar sau involuntar) și mergeai la o clasa de alt profil, înțelegeai limba (ca tot românește se vorbea) dar limbajul iti venea, ca o limbă străină..

Fiecare îndeletnicire umana, are propriul ei jargon, atât în mediul profesional (jargonul tehnic), cât și în orice alt mediu.

După cum am mai afirmat pe-aici, eu vad Democrația ca fiind o meserie, o meserie care nu se face la cursurile "de zi", ci se face la ceea ce înainte vreme (nu mai știu dacă se face si acum), se numeau "cercuri": "cercul de informatica", "cercul de desen-pictura", "cerc de arta fotografica", "cerc de filatelie", "cerc de electronica", etc.

La aceste "cercuri" participarea este pur și simplu voluntara, nu obliga nimeni, pe nimeni, sa participe.

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Părăsim acum ambientul instituționalei școli, și revenim în ambientul acelei imense școli, care este Viata.

Politica este un profil aparte, nu este un profil care se face in școli, nu este un profil pe care ti-l alegi tu, ci este un profil care dacă e sa te aleagă (ca elev) te alege el pe tine.

Este un profil vocațional, un profil căruia i se poate dedica activitatea de pregătire doar în acel spațiu de timp care se numește "timpul liber", este un profil unde învățământul nu se face în grup (ci doar "in solitario") nu se face după vreun calendar (orar, programa) anume, nu se da examen de absolvire și nu primește nimeni, nici o diploma care sa ii certifice nivelul de "meserie" acumulata.

Politica e ca si fotbalul (ca toată lumea se pricepe, la politica, si la fotbal), adică . . . multi dau cu piciorul în "bășică" dar putini ajung sa prindă vreodată loc în vreo echipa importanta (ca de la categoria C, in sus).

In profilul asta, numit "Politica", sunt multe secțiuni, multe sub-profile.

Hai sa zicem (ca si la scoală), ca ar fi "cercuri de social-democrație", "cercuri de liberalism", "cercuri de comunism" (astea-s interzise), "cercuri de național țărănism, "cercuri de democrație", etc.

Democrația nu este un partid politic, ci un sistem politic Un sistem politic care încearcă sa adune (am marcat eu pe desenul de alături un cerc, cu linia cercului alba) in interiorul cercului componentele moderate ale tuturor ideologiilor, incercand sa lase afara din cerc, nefolosite de nimeni, extremismele.

"Sistemele politice" cunoscute, sunt:

Anarhia, Autocrația, Comunismul, Conservatorismul, Cleptocratia, Dictatura, Demarquía, Democrația directa, Democrația participativa, Democrația, Fascismul, Progresismul, Social-democrația, Liberalismul, Monarhia absoluta, Monarhia parlamentara, Noocracia, Plutocratia, Capitalismul, Republica, Socialismul, Teocrația, Tecnocratia

De-abia in cadrul acestor sisteme (al vreunuia din toate) vin de activează partidele politice, fiecare partid in parte încercând sa convingă o cat mai consistenta majoritate, sa-i îmbrățișeze ideologia pe care acel partid o cultiva.

E logic, ca un partid liberal sa tinda inspre sistemul politic numit "liberalism", ca un partid conservator sa tinda spre un sistem conservatorist, ca un partid social-democrat sa tinda spre sistemul socialist, etc.

Un partid democrat, va cauta sa convingă electoratul sa aleaga acest cocteil cuprins in desen in cercul alb, încercând sa dea uz caracterelor celor mai moderate provenite din orice culoare politica, pentru ca nimeni nu stăpânim adevarul, fiecare are dreptatea lui si, doar prin dialog se poate ajunge, intre oameni, la acel consens necesar unei conviețuiri, daca nu comode, cel putin, suportabile.

Omul, orice ar întreprinde, este departe de a fi eficient, obținând spre ex, in domeniul vehiculelor tipice, se obține o eficienta de 10-13%.

Asa ca nici in politica nu e in stare de mult mai multa brânză.

Democrația este un sistem politic, o politica de eficienta slaba dar . . . asa slaba cum este, este pe departe cea mai eficienta dintre politicile pe care omul le-a experimentat pana acum.

Democrația este o meserie, iar meseriei ca sa o înveți, te comporti ca atunci când vrei sa obții "permisul de conducere" si astfel, trebuie sa ii înveți mai întâi teoria.

Pilonii bibliografiei pe care sta sprijinita o țară membra UE, precum Romania sunt patru:

- Carta Fundamentala a Universalelor Drepturi;

- Convenția Europeana a Omeneștilor Drepturi (CEDO);

- Carta UE a Umanelor Drepturi;

- Constituția României.

Ca să poată cineva înțelege in deplinătatea lor aceste . . . didactice manuale, musai sa-si aibă incorporat in bagajul său de cunoștințe, și conținut explicativ ai marii majorități ai termenilor ce se întâlnesc sub asta titulatura de: "Lista de termeni problema".
Cei care nu au vocația Democrației, au alte vocații.
Asa cum in scoală clasica nu toți oamenii de pe lume se fac strungari, sau nu toți se fac frezori, nu toți se fac doctori, nu toti se fac profesori, ci merge fiecare spre ce il ajuta capul, asa este și în politica, Normal și logic ar fi ca in loc sa stea unii sa aplice acea dublu-păguboasa strategie de a băga bete în roate altora, sa meargă fiecare la clasa profilului lui, acolo unde isi are "locul în banca", pentru ca într-o școală unde majoritatea școlarilor au ca vocație chimia (sa zicem), aceasta majoritate obliga nolens-volens școală, sa devina "școală de chimie", iar unde vocația majorității este"social-democrația", "liberalismul" sau alt profil, acea majoritate care s-ar forma, conduce intreaga societate inspre acel tip de politica.
Știu însă ca "absurdul" zace in multi dintre noi, oamenii, si știu ca nu tot ce are forma de "cuvântătoare" este "cuvântătoare" si pe fond, nu doar pe forma. Si papagalul este o forma de "cuvântătoare", dar asta nu il transforma din papagal, in om.