(traducere si adaptare dupa capitolul Historia din pagina termenului spaniol "Democracia"
(capitol care la randul lui vine din pagina Historia de la democracia)
Democrația apare prezenta în multe dintre anticele civilizații care își organizaseră ale lor instituții pe baza de sisteme comunitare si egalitariste tribale (democrație tribala)
Printre cele mai cunoscute cazuri se găsesc relativ scurte experiențe ale unor "orașe stat" de prin Grecia antică, în special Atena, în jurul anilor 500 î.Hr..
Democrația apare prezenta în multe dintre anticele civilizații care își organizaseră ale lor instituții pe baza de sisteme comunitare si egalitariste tribale (democrație tribala)
Printre cele mai cunoscute cazuri se găsesc relativ scurte experiențe ale unor "orașe stat" de prin Grecia antică, în special Atena, în jurul anilor 500 î.Hr..
Dimensiunea mică și numărul mic al populației ale "polis"-urilor (sau orașelor grecești) explică posibilitatea care a condus la apariția unor "adunări populare", la care aveau permisiunea sa facă parte doar cetățeni liberi, de gen masculin, excluzându-se astfel 75% dintr o populatie formata din sclavi, femei si emigranți (cetățeni străini "polis"-ului respectiv)..
Adunarea (adunarea deliberativa, agora), a fost simbol al democrației ateniene
In democrația greaca nu exista instrumentul numit "reprezentare" (delegare), funcțiile in echipa de conducere (de guvernare) fiind ocupate de mod alternativ de toți cetățenii si suveranitatea agorei / adunării, era absoluta.
Toate aceste restricții la care se adaugă si numărul destul de mic al populației Atenei (în acele vremuri (în jur de 300 000 de locuitori) au permis minimalizarea evidentelor dificultăți logistice a acestei forme de conducere / guvernare.
In America secolului XVII s-a format Liga Democratica si Constituțională de la Haudenosaunee, formata din cinci națiuni nord-americane: (Seneca, Cayuga, Oneida, Onondaga si Mohicanos) unde s-au consacrat principiile de limitare si de diviziune (de compartimentare) a puterii, după cum si egalitatea democratica dintre bărbați si femei.
Democrația de Haudenosaunee a intrat in considerația a diferiti gânditori ca antecedentul cel mai direct al democratiei moderne.
În timpul Evului Mediu european, termenul de "democrațiile urbane" a fost folosit pentru a se desemna orașele comerciale, în special în Italia și Flandra, dar în realitate ele erau conduse de regimuri aristocratice.
Au existat, de asemenea, unele democrații numite țărănești, cum ar fi in Islanda, al cărei prim Parlament sa reunit în 930 iar cele din din cantoanele elvețiene in secolul al XIII-lea.
La sfârșitul secolului al XII-lea au fost organizate pe principiile democratice ale Curtii Regatului din Leon (1188), numita inițial "primărie", datorita faptului că reunea reprezentanți ai tuturor straturilor sociale. In opere ale scriitorilor ca Guillermo de Ockham, Marsilio de Padova si Altusio apar concepții despre "suveranitatea poporului" ce au fost considerate ca revoluționare si au fost preluate mai târziu de autori precum Hobes, Loke si Rousseau.
În Europa, a funcționat "Republica celor Doua Natiuni" (Commonwealth-ul polonezo-lituanian cu sistemul politic al Commonwealth-ului (asociație de municipii), având denumirea de "Democrația celor Nobili sau Libertatea aurita, care s-a caracterizat prin limitarea puterii monarhului, prin legi și avand camera legislativa (Sejm), controlată de "Noblețea Poloniei" sau "szlachta" (de unde cred ca noi romanii am preluat cuvântul "șleahta").
Acest sistem a fost precursor al conceptelor moderne ale Democrației, Monarhiei constituționale si al federațiilor.
In Europa, protestantismul a alimentat reactionari democratice prin refuzul autorității papale, chiar dacă, pe alta parte au făcut sa fie mai puternice temporalele puteri ale principilor.
Din punct de vedere catolic, Școala de la Salamanca a atacat ideea de putere a regilor prin desemnare divina, aparand ideea ca poporul este receptorul de drept al suveranitatii.
La rândul lui, poporul putea opta spre ași păstra suveranitatea pentru sine (fiind democrația forma naturală de guvernare) sau putea opta sa isi cedeze în mod voluntar suveranitatea către monarhie lăsându-se astfel a fi condusă de aceasta.
In 1653 s-a publicat in insulele britanice o Constitutie a Commonwealt-ului britanic format din Anglia, Scotia si Irlanda, numita "Instrument of Government" in care s-a consacrat ideea de limitare a puterii politice prin intermediul stabilirii unor măsuri de protecție împotriva posibilelor abuzuri din partea puterii regale
Incepand de la 1688 triumfătoarea democrație din Anglia sa bazat pe principiul libertății de discuție, libertate exercitată în principal în Parlament.
În America revoluția "comunerilor" din Paraguay din 1735 a menținut principiul democratic dezvoltat de José de Antequera y Castro, "voința comună este mai mare (in grad) decât cea a regelui însuși.
Între timp, în Brazilia, afro-americani care militau să scape de conditia de sclavitudine la care au fost redusi de portughezi, s-au organizat în republici democratice numite quilombos, precum "Quilombo de los Palmares" sau precum "Quilombo de Macaco.
Independența Statelor Unite obținută în 1776 a stabilit un nou ideal pentru instituțiile politice de bază democratica, ideal răspândit de Revoluția franceză din 1789 și de războiul spaniolo-american de independență (1809-1824), răspândindu-se ideile liberale, idei asupra drepturile umane concretizate în Declarația Drepturilor statului Virginia, după cum si Declarația Drepturilor persoanei și in același timp cetățeanului,, constituționalismul și dreptul la independență, principii care au stat la baza ideologică pe care sa dezvoltat toată evoluția politică a secolelor XIX și XX.
Totalitatea acestor revoluții sunt cunoscute sub denumirea de "Revoluțiile burgheze"
Constituțiile din SUA 1787 (cu modificările din 1791), din Venezuela în 1811, Spania în 1812, Franța în 1848 Argentina 1853 au deja unele caracteristici democratice, caracteristici care vor înregistra complexe progrese dupa cum și complexe eșecuri .
Evoluția democratică engleză a fost mult mai lenta și sa manifestat în succesivele reforme electorale care au avut loc începând din 1832 și culminând în 1911 cu un "Parlament Act, care a consacrat supremația definitivă a Camerei Comunelor asupra celei a Lorzilor.
In realitate, de-abia acum recent se poate vorbi de apariția progresivă de țări democratice, începând din secolul al XX-lea, odată cu abolirea sclaviei, cu cucerirea drepturilor de vot universal, cu recunoașterea egalității juridice a femeilor, cu sfârșitul colonialismului european, cu recunoașterea drepturile lucrătorilor și câștigare de garanții de bază în ce privește non-discriminarea pe motive de minorități rasiale și /sau minorități etnice
Adunarea (adunarea deliberativa, agora), a fost simbol al democrației ateniene
In democrația greaca nu exista instrumentul numit "reprezentare" (delegare), funcțiile in echipa de conducere (de guvernare) fiind ocupate de mod alternativ de toți cetățenii si suveranitatea agorei / adunării, era absoluta.
Toate aceste restricții la care se adaugă si numărul destul de mic al populației Atenei (în acele vremuri (în jur de 300 000 de locuitori) au permis minimalizarea evidentelor dificultăți logistice a acestei forme de conducere / guvernare.
In America secolului XVII s-a format Liga Democratica si Constituțională de la Haudenosaunee, formata din cinci națiuni nord-americane: (Seneca, Cayuga, Oneida, Onondaga si Mohicanos) unde s-au consacrat principiile de limitare si de diviziune (de compartimentare) a puterii, după cum si egalitatea democratica dintre bărbați si femei.
Democrația de Haudenosaunee a intrat in considerația a diferiti gânditori ca antecedentul cel mai direct al democratiei moderne.
În timpul Evului Mediu european, termenul de "democrațiile urbane" a fost folosit pentru a se desemna orașele comerciale, în special în Italia și Flandra, dar în realitate ele erau conduse de regimuri aristocratice.
Au existat, de asemenea, unele democrații numite țărănești, cum ar fi in Islanda, al cărei prim Parlament sa reunit în 930 iar cele din din cantoanele elvețiene in secolul al XIII-lea.
La sfârșitul secolului al XII-lea au fost organizate pe principiile democratice ale Curtii Regatului din Leon (1188), numita inițial "primărie", datorita faptului că reunea reprezentanți ai tuturor straturilor sociale. In opere ale scriitorilor ca Guillermo de Ockham, Marsilio de Padova si Altusio apar concepții despre "suveranitatea poporului" ce au fost considerate ca revoluționare si au fost preluate mai târziu de autori precum Hobes, Loke si Rousseau.
În Europa, a funcționat "Republica celor Doua Natiuni" (Commonwealth-ul polonezo-lituanian cu sistemul politic al Commonwealth-ului (asociație de municipii), având denumirea de "Democrația celor Nobili sau Libertatea aurita, care s-a caracterizat prin limitarea puterii monarhului, prin legi și avand camera legislativa (Sejm), controlată de "Noblețea Poloniei" sau "szlachta" (de unde cred ca noi romanii am preluat cuvântul "șleahta").
Acest sistem a fost precursor al conceptelor moderne ale Democrației, Monarhiei constituționale si al federațiilor.
In Europa, protestantismul a alimentat reactionari democratice prin refuzul autorității papale, chiar dacă, pe alta parte au făcut sa fie mai puternice temporalele puteri ale principilor.
Din punct de vedere catolic, Școala de la Salamanca a atacat ideea de putere a regilor prin desemnare divina, aparand ideea ca poporul este receptorul de drept al suveranitatii.
La rândul lui, poporul putea opta spre ași păstra suveranitatea pentru sine (fiind democrația forma naturală de guvernare) sau putea opta sa isi cedeze în mod voluntar suveranitatea către monarhie lăsându-se astfel a fi condusă de aceasta.
In 1653 s-a publicat in insulele britanice o Constitutie a Commonwealt-ului britanic format din Anglia, Scotia si Irlanda, numita "Instrument of Government" in care s-a consacrat ideea de limitare a puterii politice prin intermediul stabilirii unor măsuri de protecție împotriva posibilelor abuzuri din partea puterii regale
Incepand de la 1688 triumfătoarea democrație din Anglia sa bazat pe principiul libertății de discuție, libertate exercitată în principal în Parlament.
În America revoluția "comunerilor" din Paraguay din 1735 a menținut principiul democratic dezvoltat de José de Antequera y Castro, "voința comună este mai mare (in grad) decât cea a regelui însuși.
Între timp, în Brazilia, afro-americani care militau să scape de conditia de sclavitudine la care au fost redusi de portughezi, s-au organizat în republici democratice numite quilombos, precum "Quilombo de los Palmares" sau precum "Quilombo de Macaco.
Independența Statelor Unite obținută în 1776 a stabilit un nou ideal pentru instituțiile politice de bază democratica, ideal răspândit de Revoluția franceză din 1789 și de războiul spaniolo-american de independență (1809-1824), răspândindu-se ideile liberale, idei asupra drepturile umane concretizate în Declarația Drepturilor statului Virginia, după cum si Declarația Drepturilor persoanei și in același timp cetățeanului,, constituționalismul și dreptul la independență, principii care au stat la baza ideologică pe care sa dezvoltat toată evoluția politică a secolelor XIX și XX.
Totalitatea acestor revoluții sunt cunoscute sub denumirea de "Revoluțiile burgheze"
Constituțiile din SUA 1787 (cu modificările din 1791), din Venezuela în 1811, Spania în 1812, Franța în 1848 Argentina 1853 au deja unele caracteristici democratice, caracteristici care vor înregistra complexe progrese dupa cum și complexe eșecuri .
Evoluția democratică engleză a fost mult mai lenta și sa manifestat în succesivele reforme electorale care au avut loc începând din 1832 și culminând în 1911 cu un "Parlament Act, care a consacrat supremația definitivă a Camerei Comunelor asupra celei a Lorzilor.
In realitate, de-abia acum recent se poate vorbi de apariția progresivă de țări democratice, începând din secolul al XX-lea, odată cu abolirea sclaviei, cu cucerirea drepturilor de vot universal, cu recunoașterea egalității juridice a femeilor, cu sfârșitul colonialismului european, cu recunoașterea drepturile lucrătorilor și câștigare de garanții de bază în ce privește non-discriminarea pe motive de minorități rasiale și /sau minorități etnice
Citeste mai multe, in "Enciclopedie Politica"
No hay comentarios:
Publicar un comentario