Despre gândirea microbistică si prostituțională

DESPRE GÂNDIREA MICROBISTICĂ (cea larg aplicată și în plan politic)
.
Depinde (principalmente) ce înțelegem fiecare dintre noi, prin conceptul "politică" pentru ca acest termen are o polisemantica al naibii de bogată, care se întinde de la stadiul de "artă conviețuirii" până la stadiul de "simplă bârfă".
Una e sa fii, ca (persoană), involucrat (implicat) de forma directă într-o anume acțiune (precum un pilot aflat la manșa unui avion de 300 de pasageri) alta este sa fii involucrat în acea acțiune de formă "indirecta imediată" (așa cum este "copilotul"), alta este sa fii involucrat în acea acțiune intr-o forma terțiara (ca pasager), alta ca "ruda apropiata", aflata "la sol" si urmărind (cel putin cu gândul) evoluția dintre decolare si aterizare a zborului , alta ca "spectator avizat" (focalizat adică pe monitorizarea respectivului zbor (ca un "controlor de zbor"), alta să împărți pur si simplu contemporaneitatea cu "valurile mediatice" provocate de o eventuala prăbușire a respectivului avion și (ca un român despre un avion din Taiwan prăbușit în Marea Chinei), sa iți dai cu presupusul.


Eu numesc a fi "microbistic" acest fel de implicare, de "formă de analizare", pe care o intalnesc expusa, cu preponderentă, la tot pasul..
Procedați la fel, în analizarea fiecărui alt aspect al vieții?
.
Adică, urmărești (ca persoană), un meci de fotbal la televizor (sa zicem "Barcelona-Paris Saint Germain") și ceea ce te interesează este . . . prin ce "lucrături" a ajuns vreunul din cei 22 de jucători din teren, pe drumul ce l-a parcurs de la "echipa de pitici" pana la locul pe care îl ocupă în echipă la ora meciului? Urmărești la desfășurarea acestui joc , respectarea echitabila si echilaterala a regulilor lui, sau pornești investigații ca sa vezi "viața de vestiar", sau "viața cea de dincolo de vestiar" a fiecăruia dintre cei 22 de jucători, sau a vreunuia anume dintre ei? Jocul politic post-belic se desfășoară după niște "reguli scrise", condiție care face acest joc diferit de ceea ce se "juca" pana atunci, pana în scrierea și programarea acestor 30 de reguli.
Postbelic, activitatea politica a devenit, diferit de tot ce a fost anterior, "activitate instituționalizată" (la fel cum a fost instituționalizat la un moment dat învățământul, la fel cum a fost instituționalizată la un alt moment "circulația rutiera", la fel cum la alt moment a fost instituționalizată activitatea profesionala, în cadrul circulației rutiere, la fel cum au fost instituționalizate la alte momente - pe ramurile lor - competițiile sportive.
Una dintre singurele activități umane ramase (din obscure interese, combinate cu ignoranța crasă) este domeniul "prostituției (intrinseci/extrinseci sexuale".

Domeniul politic este domeniu al moralului, si prin instituționalizarea lui s-a cautat tăierea macaroanei "prostituției (intrinseci/extrinseci) morale.
Post-belic, activitatea din domeniul politic a "jucătorului politic legitimat" se desfășoară după niște determinate "statuturi".
Fiecare "club politic" (totuna cu "partid"); având regulament ( totuna cu "statut") propriu de desfășurare, regulament care trebuie sa se încadreze în "Legea partidelor", "Lege a partidelor" care trebuie sa se încadreze în Constituție", "Constituție" care trebuie sa se încadreze în "Carta Universala a Omeneștilor Drepturi".
Vremea bârfei era cât de cât plauzibilă, comprensibilă, pe timpul lui Caragiale, sau a lui Moliere, dar postbelic, sa faci abstracție de nou creata realitate spre a te menține, în virtutea inerției, într-o realitate paralelă "realității de fapt", mie mi se pare "lucru anormal", total anacronic.
Nu ar cam fi timpul sa părăsim condiția de "simple persoane biologice" si sa intram in pielea de "persoana calificata"?
Juridica ultimilor 70 de ani are atribuit oricărui individ contemporan vremilor actuale, un "status juridic al persoanei", niște "atribute", pe care mii de ani inainte, oligarhiile le-au refuzat "sclavilor".
Sclavii nu erau considerați (vezi Aristotel) oameni, ci "vite" ("animale domestice"- de la mascota pana la animalul de povara).
In actualitate nu depinde decât de . . . câți dintre noi, oamenii, ne complacem a trăi condiția de "vită", sau de "stăpân de vită/vite" si câți ne asumam condiția de "libertate morală".
La om, ca la albina, exista o interdependenta socială care exclude "libertatea" in sens de independentizare/ de izolare / de rupere de cârd/turma, cireada sau cum vreți sa ii spunem.
La om singura libertate capabil a o dobândi, este "libertatea morală" ("libertate morală" care are ca antonim "sclavitatea morala").
Poți fi, (ca om), sclavizat cu ușurință (de alt om sau de alți oameni), in orice alt plan, în afara de cel moral
De sclavizat moral, nu te poate sclaviza nimeni, nu te poate sclaviza pentru ca este imposibil sa faca asta, cineva din exteriorul propriei tale conștiințe) dacă nu te sclavizezi tu (prin "auto-sclavizare morală"
Vezi si:
 - Autonomia de decizie
 - Libertatea