Sfânta Treime în lumea lui "a afla"

Meandrele Internetului îmi tot confirmă (și re-confirmă), că pe vremea publicațiilor ne-colaborative (adica pe vremea publicațiilor pe hârtie, pe vremea "cărților de școală"), ne-au hrănit unii (cei ce au fost la butoane) cu informație pe care au prelucrat-o după gustul lor, spre a scoate din noi (ca din puii sau ca din curcanii de la fermele Avicola), produsul de care ei aveau nevoie.
Părerea mea este că noi, contemporanii anului 2020, trebuie să facem recapitulare, în principal la materia numită "Istorie", cel puțin de la anul 1900 încoace.
De azi inainte, fără prea multă vorbă, nu am să pun pe-aici pe blog decât titlul și linkul articolului pe care îl transform (sau îl am deja transformat), din format uni-lingv (cubanez, român sau spaniol), în format  bi-lingv (română + spaniolă).
Folosesc mai mult "font rosu", pentru ca pe rosu ies cel mai bine in evidenta "linkurile", pe care de-aia le pun acolo, pentru a înțelege eventualul cititor, cu cât mai mare precizie, la ce anume mă refer.


Nu scriu bilingv pentru că n-aș avea altă treabă, ci din pure rațiuni care țin de conceptul "legitimă apărare".
"Formatul blog" nu îmi oferă posibilitatea pe care mi-o oferă "formatul pagină web", dar... fiecare are avantajele și dezavantajele sale. 
Printre alte, în timp ce în pagina web, articolele se așează în mod automat în ordine alfabetică, în format blog, ceea ce publici se așează conform cronoligiei in care le-ai așezat.
Astfel, eu creez de mulți ani "articole bilingve", in multe site-uri web, și mai mult lucrez decât expun publicului ceea ce lucrez, și asta nu e bine pentru că în limbaj economic înseamnă "să stai cu marfa pe stoc".
În felul în care am lucrat până acum, cel care "prinde șpilul", a citit tot ce am publicat, și ar aștepta următorul articol, nu are după ce își da seama, din noianul de articole care este cel nou apărut.
Am doua bloguri denumite pe fond, la fel, dar pe formă... diferit: Principii democratice/Principios democraticos.
Și așa eram în situația unui pescar din Deltă care, și pescuiește, și trebuie să lase pescuitul și să fugă măcar până la Tulcea (dacă nu mai departe), să-și vândă peștele (pentru că altfel se strică).
Și așa nu îmi ajungea timpul pentru cât amar de "materie primă" am eu nevoie să transform din "unilingv" (sau "monolingv") în "bilingv", de-acum, presiunea e și mai mare.
Dar... altfel, nu se poate......................................................

Noaptea trecută (11.06.2020) m-am împiedicat de un termen spaniolesc numit "espartaquismo", și, de la asta am ajuns să transform în articol bilingv, de modul "Luxemburghism/Luxemburguismo".

În acelasi timp am în lucru, bilingva pagina intitulată "Voluntar/Voluntario", căreia îi va urma alta care se va numi "Voluntariat/Voluntariado" și careia îi va urma o alta care se va numi "Voluntariat în linie /Voluntariado en linea"(acestea neavând încă "link", pentru simplul motiv că... încă nu sunt create respectivele pagini ci, deocamdată, doar le am în cap.

Abordez tema asta pentru că de fapt, eu (bine/rău) asta am ajuns, asta fac, asta sunt (un "Voluntar în linie"), și am tot interesul să se cunoască o realitate, o realitate așa cum ea este (cum ziceam mai înainte, rea sau bună).
După cum vom vedea pe parcurs, "voluntar" nu înseamna în toate cazurile că oferi ceva de pomană, fără să te astepți la reciprocitate, ci mai înseamnă ca ceea ce oferi, oferi cu de la tine voință, cu de la tine dorință, cu de la tine poftă/plăcere, din pură motivație intrinsecă, adicătelea, și nu împins de altul de la spate, nu obligat de te miri cine sau de te miri ce, nu din ceea ce ține cumva, de conceptul "motivație extrinsecă".
Tot noaptea trecută m-am împiedicat și de termenul spaniol "Declaración de la Filadelfia", 

am văzut că este unul dintre sutele de mii de importante articole care nu dispun încă de pagină cu conținut explicativ și în limba română.
Acestuia i-am creat pagină direct la locul său, adică în Wikipedia (vezi: "Declaratia de la Philadelphia")

Mă opresc aci din spus povești, nu mai înainte de a zice eu (cu referință și la titlul acestui post), că este sfântă, este mult mai mult decât sfântă, preluarea informației cu care fiecare dintre noi (oamenii) ne hrănim, din cel puțin trei puncte... cât mai "diametral opuse" posibil.
Vezi mai multe despre asta, în bilingvul meu articol "Rule of tree sources (informacion)"

Pentru a obtine o asa "trilateralitate", fiecare om se sprijină pe trei puncte care lui ii vin mai bine. 
Eu unul, ca unul care traversează o prapastie pe o sârmă, stau cu picioarele așezate în Spania, și îmi țin echilibrul ca cu o prajină la ale carei extremități atârnă (ca două găleți într-o cobiliță), la o extremitate, țara mea natală, România, iar la cealalta extremitate, o colegă de-a ei de suferință (de cam aceeași suferință), numită Cuba. 
Amănunte despre asta, la adresa: Universal Civic Education.