Ca măgarul lui Buridan, doar că eu, între două limbi.

Noi oamenii avem, fiecare, un anumit public căruia-i ne adresăm și care ni se adresează (adică... un public cu care comunicăm).
Din păcate (pentru mine), circumstanțele vietii (asa cum ele au fost) m-au obligat să trăiesc cu fizicul într-o țară îndepartată iar cu sufletul (cu mintea)... acasă (acasă la mine.
În noua asta (pentru mine) lume, sunt mult mai puțini cei socotiți de mine ca fiind "ai mei", și socotit de ei ca fiind "de-al lor",
Face asta ca eu să mă aflu eu cam într-o aceeași situație în care s-ar afla un actor (ca la teatru) obligat (de circumstanțe), să-și joace rolul (să vorbească) in prezenta unui public compus din (cel puțin) două grupuri lingvistice eterogene: român și spaniol..

Sau, altfel spus, ca un fel de inculpat (care nu si-ar cunoaște suficient de bine nici nativa-i limbă  română, nici dobândita-i limbă spaniolă, nici engleză... de loc) obligat de circumstanțe să se apere în fața unui complet (de judecata) din ai carei membri jumătate ar cunoaște doar limba română (plus ceva engleză) iar jumătate ar cunoaște doar limba spaniolă (plus ceva engleză)
Astfel că, atunci când "inculpatul" se adresează în limba spaniolă, nu il întelege partea românească a respectivului public, iar când discursul se desfășoară în limba română, este partea spaniolă a aceluiași public, cea care se uită lung și nu ințelege nimic.
Și totuși, cu mâinile încrucișate nu se face să stai, câtă vreme exiști.
Cumva trebuie (ca persoană) să îți aperi pielea.
Să vedem cum.

O persoană adresându-se unui public

O soluție ar fi fost "video-ul subtitrat", dar
1) timpul necesar mie, pentru astfel de realizări este foarte mare,
2) exprimarea orală (pe de o parte), și scrisul clasic (pe de altă parte și in același timp), nu îmi acoperă nici pe departe necesitatile de exprimare, eu ajungând a fi captivul acestui nou tip de scris care a apărut în era internetului, și caruia eu ii zic "hiperscriere", "ciberscriere" sau,  "scriere tridimensională".

Acest tip de scriere nu se poate folosi decât pe suportul pe care il ofera pentru scris site-ul web (adica blogul, pagina web,...).
Acestea două, au (prin comparație între ele) avantajele și dezavantajele lor.

Pagina web îmi permite să mă adresez în mai multe limbi deodată , dar nu prea îmi permite o ierarhizare cronologică, iar eventualului cititor ii apare ca și când ar citi, pe sărite si aleatoriu, capitole dintr-un același lung roman.

Blogul îmi permite o bună... orânduire cronologică, blogul permite discursului o cuvenită și necesară cursivitate, dar nu permite și simultaneitatea adresării (în două, trei sau mai multe limbi deodată).

Căutând... si tot cautând eu, soluții, am creat în lungul anilor atât de multe bloguri și de pagini web, încât... aproape că m-aș încurca singur în ele (daca n-aș avea capul mare)  :)
Acum (abia acum) mi-a venit ideea (vorba aia cu... mintea cea de pe urmă), de a folosi două dintre cele... mai demult create bloguri (cu același nume dar în limbi diferite), în care voi încerca să păstrez "cadența" cu ceea ce... bun/rău, editez, pentru că altfel..., altfel... nu e bine (rămân cu marfa pe stoc).
Cele două "bloguri gemene" se numesc;
- "Principios democraticos" (creat la 13.10.2015) și
- "Principii democratice" (creat la 5.07.2018).

Am fost, în mare măsură, inspirat în crearea lor, de blogul "Principios" " al junalistei guatemaleze Marta Yolanda Dias-Duran Alvarado.
De azi, le-am schimbat acestor două bloguri, numele, adăugând la numele lor și numele meu, pentru a le personaliza, pentru a ușura astfel sarcina eventualui cititor... de a continua să meargă pe același trotuar sau, de a schimba trotuarul.
De azi incolo, voi încerca să aduc la cunostința "lumii mele" (atâta câtă e), produse pe care, le-am fabricat, dar... nu am reușit să le expun.
Până una-alta iată aici, un pic de video prin care fac cunostinta prietenilor mei cu o... destul de veche simpatie virtuală, Marta Yolanda Dias-Diaz, simpatie produsa de tintirea unui tel comun; o cat mai mare transformare a teoriei cuprinse in Carta Fundamentala a Drepturilor, din teorie, in realitate.  :

Simpatiile mele virtuale se formează (cand se formează) spre un exemplu, asa cum s-a format simpatia mea pentru dizidenta cubaneză, pornind de la o simplă "cautare pe net". In acest caz, la inceputul lui decembrie 2019, introdusesem in "bara de cautare Google" formula "Analfabetismo juridico"... iar asta a constituit o simpla scânteie care a aprins o vâlvătaie.
Vorbim!