Alegere sau pariu, tot una este

Tema asta pornește de la un subiect dezbătut în Facebook, dezbatere care pornește de la o postare de-a mea, și imi vine mai bine dau raspuns pe format blog decât pe format Facebook, pentru că formatul asta permite inserarea "linkuri" și astfel, în loc să faci... largi paranteze, inserezi în text un link, și merge cititorul care vrea, la respectiva "paranteză", iar cel care nu vrea, trece peste.
Postarea mea zicea așa:
"N-am nimic cu domnul Diaconescu.
As vrea sa-l văd că îmi demonstrează că m-am înșelat.
În politică dacă nu ai un "don natural antreprenorial", e mai bine să nu te bagi (pentru că altfel... doar încurci lumea).
Iar la domnul Diaconescu, nu am văzut "stofă".
Poate o are omul, mai știi.
Poate că mă înșeală pe mine ochiul.
Oricum, eu îmi mențin expectativa, nu pariez pe calul ăsta".



Am încheiat citatul asta... Cine vrea sa se conecteze la intreaga convorbire, trebuie musai să viziteze articolul din Facebook.

Să mai menționez și faptul că dialogul din Facebook s-a purtat intre doua persoane prietene care sunt persoane prietene și în viața reală, asa încât avem cunoașteri comune despre anumite locuri, persoane, etc. Prietenii nu ar fi prieteni, dacă nu și-ar împărtăși unul/altuia ceea ce știu, învățând astfel... unul de la altul.

La un contraargument de genul:
- "Nu trebuie sa pariezi, nu te obliga nimeni, faci ce vrei, e opinia ta, dar eu am zis ca el a plecat în urma unei trădări din PMP. Și omul și-a văzut de drumul lui pana când a văzut ca el se regăsește acolo de unde a plecat".

Eu gandesc asa:

- "Nu este pentru prima dată când văd că cuiva, cuvântul "pariu" i se pare prea mare (când e vorba de "a merge" sau de "a nu merge", pe mâna cuiva, în vreo problemă), iar cuvântul "alegere", i se pare (aceluiași tip de interlocutor căruia cuvântul "pariu" i se pare prea... grav) prea mic, prea neînsemnat.
De fapt, tot ce alegem în viață, oricât de neînsemnată ar fi vreo alegere, respectiva alegere este... de fapt, un "pariu".

Dar, cum știm că "o imagine face cât 1000 de cuvinte, hai să folosesc o imagine:

Alegere, sau pariu (totuna este)

Deci eu, ca să ajung de la locul meu natal, la un loc unde aa avea vreo anumită treabă, am de ales între mai multe opțiuni.
Prima dată trebuie să aleg... dacă aleg să mă duc "călare" sau, dacă aleg să mă duc "pe jos".
Să zicem că la capitolul ăsta eu nu aș avea altă opțiune de ales, decât să merg... pe jos.
În zilele noastre, când avem la un clic distanță instrumente "Google Maps"-ul, ne intreabă chiar el... ce alegem între autoturism, bicicletă, tren, autobuz, avion sau vapor, ca să ne sugereze o... cale de urmat.
Dar în final... dincolo de toate sugerarile din lume, tot noi alegem.
Oricat de cotidiana, de rutinarie, ar fi vreo alegere, ea este de fapt un pariu. Poti alege o versiune pe care ai mai ales-o de 1000 de ori, si poate ca in ziua respectiva, iti este fatala.
 Chiar si cand mergi printr-o padure, pe jos, si ti se ramifica poteca, si zici "Acum ce sa fac? Sa o iau pe aici?, pe aici?, sau pe aici?... oricum ai alege, tot un pariu este, castigand, sau sa pierzand.
Ca nu contabilizam noi mereu, ce e pierdere si ce e castig, e alta poveste.
...........................
Un alt pachet de intrebari la care voi raspunde aici, este acesta:
"Fiindcă ai adus vorba de Udrea. Îți spun că acolo s-a rupt firul. Udrea a vrut cu tot dinadinsul sa candideze și sa ajungă președinte de tara. Numai ca nu avea partid. L-a inlaturat frumușel pe Diaconescu și a candidat. Numai ca Băsescu i-a spus și a declarat de nenumărate ori ca nu e pregătită pentru a face pasul asta. Apoi s-a întâmplat ce știm cu toții! Eu niciodată nu am bănuit-o pe Udrea ca ar fi făcut acte ilegale, asa cum s-a vehiculat și încă e acuzata și acum. Dar ca să inlaturi pe cineva in felul asta și sa-ți fie ție bine eu zic ca nu a făcut bine. Mai ales fiind colegi. Asa ca Diaconescu a revenit acolo unde s-a simțit bine și a vrut sa facă ceva, dar nu a fost lăsat".

Si zic cam asa:

- "Un partid (orice partid) este un... "vehicul politic"
Ce fel de vehicul?
Pai, un "vehicul de transport in comun" (fie el un vapor, un avion, un tren, un tramvai, un troleibuz, un autobuz). Cel mai reprezentativ la cazul nostru este... autobuzul (datorita relativei sale autonomii, complet diferita de "autonomia" trenului, a tramvaiului sau a troleibuzului).
Postul de conducere intr-un partid democratic, este un post care se ocupa prin concurs (prin concursuri specifice jocului politic).
Deci, nu poti ocupa un scaun asemanator scaunului de sofer al unui autobuz, fara concurs, si nici nu poti ceda tu locul ocupat prin concurs, vreunui inlocuitor, dupa cum crezi sau dupa cum vrei tu (tot asa cum in profesia mea, dupa ce angajatorul alege sa ma angajeze pe mine pe un determinat post de sofer, eu nu pot incredinta ceea ce mi s-a incredintat, vreunei alteia persoane, nici macar daca acea persoana poseda corespondentul permis de conducere, dar si mai grav daca nu l-ar poseda de loc).
Nu-l vrei, locul respectiv, nu candidezi la ocuparea lui.
Stai... afara din joc.
Dar, daca il vrei, trebuie sa te supui regulilor respectivului joc.
Ce ai zice... stimate cititor, daca eu as fi sofer de autobuz, tu m-ai cunoaste ca pe un bun prieten, ai veni intr-o zi cu cei doi copii ai tai si cu un pachet,  m-ai ruga sa am grija lor si sa ii duc pana la capatul rutei, si dupa ce te-ai departa, eu as ceda autobuzul (cu pachetul si cu copii tai cu tot) unui coleg de-al meu de munca, in care eu as avea incredere?
Ti se pare ca ar fi corect un asa lucru?".

Parerea mea este ca Elena Udrea a gresit in primul moment, dar apoi... pe masura ce Diaconescu demonstra ca... n-are sange.n pix, cred ca a realizat ca responsabilitatea este a celui ales.

Prin prisma asta, este incorect si comportamentul lui Iohanis fata de "vehiculul politic" numit "tara", si al lui Tomac, de cand ocupa la nivel de partid, la fel ca Iohanis la nivel de tara, postul de conducere... doar de forma.

Cel mai bun om al unui partid, trebuie sa-i fie partidului respectiv... presedinte.
Iar respectivul presedinte, trebuie sa fie "varful de lance" in toate bataliile politice ale respectivului partid.
Daca nu esti asa, esti o marioneta (iar Elena Udrea a refuzat sa joace rolul de marioneta a cuiva).

Pentru ce sa fii presedintele partidului si sa nu fii si candidat, in acelasi timp, la cea mai inalta functie in Stat. 

Pai altfel, ca presedinte... ce esti?

Mascota?

In acelasi timp. Basescu a devenit un fel de "monarh" al PMP, iar mie nu mi-a placut niciodata alta forma de guvernare decat democratia.

Sunt ani buni de cand Basescu... a lasat-o moale cu Carta Drepturilor Fundamentale si cu Democratia.

>
>
Despre cei ca Diaconescu, pe vremea cand eu si cei de varsta mea eram copii, spuneam ca sunt "jucatori care stau... la pomana" (adica, care nu pun osul la treaba cu toata echipa, se menajeaza, asteapta sa fie serviti pe tava, asteapta la... "de-a gata").
Nu l-am oprit eu (si nu stiu sa-l fi oprit cineva) sa fi candidat (in 2014, in 2015) la presedentia PMP, atunci cand au fost alegerile pentru respectivul post, si cand au fost cateva candidaturi, pe acelasi post. Si atunci, daca nu a candidat pentru postul care ii dadea dreptul sa candideze la Presedintia Romaniei, de unde astepta sa ii pice ploconul?
Diaconescu a ramas in PMP, ca sa sape (cu mana lui, sa cu mainile altora).
<
<
Dar ia hai sa rememoram noi, cateva articole de-ale acelor vremi:

07 Iunie 2014, 15:08
- Elena Udrea, aleasă preşedinte al PMP. Cristian Diaconescu, candidatul partidului la prezidenţiale.

13 August 2014, 21:52
- Scandal în PMP în jurul candidaturii lui Cristian Diaconescu la preşedinţie.

14 August 2014, 15:39
- Candidatură disputată în PMP. Elena Udrea: Tehnic, e posibilă renunţarea la candidatul desemnat.

18 August 2014, 14:22
Diaconescu va candida ca independent la prezidenţiale! Udrea: Sunt pregătită să-mi asum candidatura.

20 August 2014, 18:45
Traian Băsescu, despre candidatura Elenei Udrea la preşedinţie: Susţin categoric candidatul PMP.

28 August 2014, 16:19
Cristian Diaconescu nu mai candidează la Preşedinţie. O susţine pe Elena Udrea.

21 Septembrie 2014, 18:36
Preşedintele Traian Băsescu a semnat pentru candidatura Elenei Udrea în alegerile prezidenţiale.

02 Octombrie 2014, 18:40
Elena Udrea revine cu noi precizări, după audierea de miercuri seara de la DNA.

12 Ianuarie 2015, 22:29
Candidatura Elenei Udrea la un nou mandat în fruntea PMP, "incertă".

<>
Desi in cele ce urmeaza este un exemplu din lumea profesionala (ceea ce este o alta poveste decat lumea politica), totusi poate ajuta sa fie inteles ce inseamna "Postul ocupat prin concurs":

Organizarea și desfășurarea concursului de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant.

Cam asa sta treaba.
Nu vad motivul pentru care Diaconescu nu a concurat la posturile eligibile la care a ravnit, si in plus, faptul ca Basescu a intretinut, din 2014 incoace... ne-alegerea democratica a presedintelui PMP, nu ajuta pe nimeni, nu este o practica democratica si nu serveste democratiei, ci doar... falsei democratii.

>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>><<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<<

Post scriptum.
Ca sa pot comunica ceea ce am nevoie, persoanelor cu care simt nevoia sa comunic (cu colegi de profesie, in primul rand), in ceea ce se cheama "format blog", trebuie sa folosesc doua bloguri separate, unul in limba romana (Principii democratice), si altul in limba spaniola (Principios democraticos).
Din greseala, articolul aici prezent, il publicasem in blogul cu acelasi nume (Principios democraticos). Dispun si de solutia prezentarii simultane (bilingve) a oricarui articol, pe o aceeasi pagina si asta in formatul numit "pagina web", dar nu stiu ce anume la deranjat pe domnul Facebook ca a interzis accesul pe platforma lui a unui site web al meu la care muncisem ani ca sa-l construiesc, spre a-l utiliza. Din punctul meu de vedere, ceea ce mi-a facut prin asta, Facebookul, este o grava atingere adusa dreptului meu la libera exprimare, obligandu-ma sa recurg la aceasta forma duala, , fapt ce imi complica si mai mult incercarea de a-mi apara drepturile mele, ca persoana. pentru ca cel mai efectiv lucru care mai mi-a ramas de facut in fata unei Societati... ca un fluviu, care curge inspre o alta directie (directia a-legalitatii si a i-legalitatii) decat directia spre care tind eu (directia legalitatii), este aceea de a contribui cu cat mai mult posibil la eradicarea analfabetismului politic, la ridicarea nivelului de alfabetizare politica, de cunoastere politica.