De fapt, acest post are ca punct de plecare subiectul "Intelegerea textului scris / Compension lectora"
Știu că... dacă ne gaseste coronavirusul, puțină importanță mai are dacă avem habar, sau daca nu avem habar, despre ceea ce vrea să zică un articol intitulat "Înțelegerea lecturii" (sau "Înțelegerea unui text citit"), dar, daca tot am stricat atâta cerneală, atata energie, spre a raspunde cuiva (pe undeva pe net), am cerut ajutorul unui simplu "copy-paste" si am adus... "obiectul în discuție", și aici.
Știu că... dacă ne gaseste coronavirusul, puțină importanță mai are dacă avem habar, sau daca nu avem habar, despre ceea ce vrea să zică un articol intitulat "Înțelegerea lecturii" (sau "Înțelegerea unui text citit"), dar, daca tot am stricat atâta cerneală, atata energie, spre a raspunde cuiva (pe undeva pe net), am cerut ajutorul unui simplu "copy-paste" si am adus... "obiectul în discuție", și aici.
Zisei eu... cam așa:
"Gata nene, uite, fără să mă rogi (sau fără să mă roage cineva) am băgat în lucru articolul ăsta (articol care are... 26.370 de bytes).
Doritorilor le trimit numărul de cont și... dacă îmi trimite câte "1 cent/1 byte" fiecare persoană care consideră că ii prinde bine să afle ceea ce află, sunt mulțumit :) .
Deci,... cum face nenea șoferul (care a învățat prost la școală, iar spaniola a învățat-o de pe la 45 de ani în sus, de forță majoră, spaniola venindu-i așa, ca un fel de carjă în care se sprijină unul ca să meargă)?
Începutul se produce prin faptul că admin-ul observă la caseta limbilor, că la articolul respectiv din Wikipedia, nu există versiune în limba română (sau dacă există, adminul verifică să nu fie vorba de vreun "ciot" sau de vreun conținut explicativ ne-elocvent.
De ce Wikipedia, și nu Biblioteca Națională, Biblioteca Județeană sau altă sursă academică? Pentru că miile, zecile de mii sau sutele de mii de colegi de profesie (mă interesează în primul rând... cămașa care mă frige), colegi "consemnați pe cabină" (consemnați la locul de muncă) de ani mulți (și pe mulți ani) n-au cum să ajungă la "surse clasice" (biblioteci, librării, chioșcuri) ci, își iau ce informație își pot lua, prin intermediul smartphone-urilor, de pe Internet. Din cabină de acolo de unde se află, când dă o cautare pe "goagăl", probabilitatea ca pe monitor să îi apară un articol din Wikipedia, este mult mai mare decât să îi apară vreun articol din altă sursă. Și chiar dacă ar apărea un articol academic mai înaintea altor feluri de articole, probabilitatea de a înțelege cineva un text enciclopedic, este mult mai mare decât aceea de a înțelege cineva un text academic. Deci, ce, cum fac eu? Mai întîi fac o pagina web cu trei coloane, îi pun titlul în românește si (in ultimii unu-doi ani parca) și în spaniolă (prima dată puneam doar în limba română). De primă urgență (pentru mine) este să am articolul respectiv "intabulat", ca să îl pot folosi mai apoi, ca "link în text". Deodată cu titlul pun și o casetă cu "data intabulării", și notez acolo și o "poziționare în spațiu", necesară mai mult mie (din rațiuni personale), pentru că pot fi la momentul scrierii, în Spania, în România sau în altă parte. Deodată cu "intabularea" pun și linkul cu "sursa documentară". La articolele cele mai arzătoare (din punctul meu de vedere), fac mai multe decât simpla intabulare; iau textul din Wikipedia de la articolul respectiv, și îl pun (pe fragmente) în traducătorul automat. Chestia asta mă ajută din multe aspecte, dar în primul rând prin prisma faptului că eu nu am diacriticele limbii române în tastatură. Apoi, în "coloana 1", pun textul original. Textul original îl pun în font roșu (si de la culoarea echipei naționale a Spaniei, dar și de la faptul că ies mai bine în evidență linkurile din text (in albastru). Ca să pot re-pune în textul din "coloana 1", toate linkurile din textul original (linkuri care dispar, mor, odată ce pui articolul în traducător), trebuie să iau link cu link, să deschid pagina linkului respectiv, să copiez adresa electronică a acelei pagini, și să îl bag în textul cel nou prin... intrarea oficială pe care mi-o pune la dispoziție formatul paginii. Buuun... În "coloana 2" pun traducerea din trăducatorul automat (exact așa cum îl duce pe el capul să traducă). Asta pentru că dacă cineva dispune de capacitatea de a face o traducere mai bună decât aceea pe care am reușit să o fac eu, la articolul respectiv, are parte din muncă... gata făcută. În "coloana 3" este locul rezultatului traducerii făcute de mine... așa cum pot, cum mă pricep, cum știu, cum vreau. Cine citește, poate face singur verificarea concordanței sau ne-concordanței dintre textul din "coloana 1" și textul din "coloana 3", iar dacă găsește că nu e suficient de bine făcută traducerea, își face el, la el în "casă", vreo traducere și mai bună. În textul din "coloana 3" însemnez cu roșu termenii corespondenți termenilor din "coloana 1", care nu au versiune în limba română, însemnez cu albastru termenii care au versiune în limba română, și... câteodată, cu fond galben, termenii la care e bine ca cititorul să vadă și cu ochii lui situația de la... locul faptei. Ceea ce fac eu este urmare a unei ample acțiuni de "legitimă apărare", paginile web pe care le creez servindu-mi în primul rând mie, spre a le relaționa între ele și spre a forma astfel un hiper-text suficient de bine articulat în favoarea apărării drepturilor mele ca persoană, dar... eventualul public cititor, poate să ia publicațiile mele drept un "cal de dar", iar calul de dar, în mod normal... nu se caută de dinți. Logic că dacă traduc un articol, înseamnă că și citesc, și consider că înțeleg ceea ce citesc, și consider că felul în care traduc, chiar dacă nu e... estetic, ține de foame. Logic că traducând articolele care nu au versiune în limba română, iau cunoștință de respectivul conținut explicativ mai inaintea celor care ajung apoi să citească respectivele publicații ale mele. Și... logic că se leagă între ele (se întrețes), toate aceste cunoștințe acumulate de a căror existență iau act cel puțin în momentul intabulării (dar in general cu multe zile, luni sau ani, mai inainte). Aici e muncă nene, ocnă, nu e... "loc de făcut pe deșteptul". Dacă ești roman (spre un ex), poate că știi tabinet, șeptică sau popa-prostu, încă din copilarie, dar "canasta", "bridge" sau "reihe" nu știi mai înainte de a învăța și regulile lor de joc (după cum și reciproca). Iaca "lucrarea începută", Acuma, ca să "mobilez" pagina asta, las din mână alta. Plus faptul că mă mai cheamă și pe mine, ca pe orice om, multe alte treburi... la ordine. S-auzim de bine! (6.033 bytes)
Post scriptum
21.03.2020_16.23 Nu-mi vine sa creeeeed :)
Facebook-ul a deblocat embargoul pe care il pusese site-ului meu web denumit "Terminologie enciclopedica bilingva (romana/spaniola) imprescindibila soferiei profesioniste din Uniunea Europeana".
Muncisem extraordinar de mult la site-ul asta, un site care are (acum le-am numarat pentru prima data), 845 de pagini.
De ce Wikipedia, și nu Biblioteca Națională, Biblioteca Județeană sau altă sursă academică? Pentru că miile, zecile de mii sau sutele de mii de colegi de profesie (mă interesează în primul rând... cămașa care mă frige), colegi "consemnați pe cabină" (consemnați la locul de muncă) de ani mulți (și pe mulți ani) n-au cum să ajungă la "surse clasice" (biblioteci, librării, chioșcuri) ci, își iau ce informație își pot lua, prin intermediul smartphone-urilor, de pe Internet. Din cabină de acolo de unde se află, când dă o cautare pe "goagăl", probabilitatea ca pe monitor să îi apară un articol din Wikipedia, este mult mai mare decât să îi apară vreun articol din altă sursă. Și chiar dacă ar apărea un articol academic mai înaintea altor feluri de articole, probabilitatea de a înțelege cineva un text enciclopedic, este mult mai mare decât aceea de a înțelege cineva un text academic. Deci, ce, cum fac eu? Mai întîi fac o pagina web cu trei coloane, îi pun titlul în românește si (in ultimii unu-doi ani parca) și în spaniolă (prima dată puneam doar în limba română). De primă urgență (pentru mine) este să am articolul respectiv "intabulat", ca să îl pot folosi mai apoi, ca "link în text". Deodată cu titlul pun și o casetă cu "data intabulării", și notez acolo și o "poziționare în spațiu", necesară mai mult mie (din rațiuni personale), pentru că pot fi la momentul scrierii, în Spania, în România sau în altă parte. Deodată cu "intabularea" pun și linkul cu "sursa documentară". La articolele cele mai arzătoare (din punctul meu de vedere), fac mai multe decât simpla intabulare; iau textul din Wikipedia de la articolul respectiv, și îl pun (pe fragmente) în traducătorul automat. Chestia asta mă ajută din multe aspecte, dar în primul rând prin prisma faptului că eu nu am diacriticele limbii române în tastatură. Apoi, în "coloana 1", pun textul original. Textul original îl pun în font roșu (si de la culoarea echipei naționale a Spaniei, dar și de la faptul că ies mai bine în evidență linkurile din text (in albastru). Ca să pot re-pune în textul din "coloana 1", toate linkurile din textul original (linkuri care dispar, mor, odată ce pui articolul în traducător), trebuie să iau link cu link, să deschid pagina linkului respectiv, să copiez adresa electronică a acelei pagini, și să îl bag în textul cel nou prin... intrarea oficială pe care mi-o pune la dispoziție formatul paginii. Buuun... În "coloana 2" pun traducerea din trăducatorul automat (exact așa cum îl duce pe el capul să traducă). Asta pentru că dacă cineva dispune de capacitatea de a face o traducere mai bună decât aceea pe care am reușit să o fac eu, la articolul respectiv, are parte din muncă... gata făcută. În "coloana 3" este locul rezultatului traducerii făcute de mine... așa cum pot, cum mă pricep, cum știu, cum vreau. Cine citește, poate face singur verificarea concordanței sau ne-concordanței dintre textul din "coloana 1" și textul din "coloana 3", iar dacă găsește că nu e suficient de bine făcută traducerea, își face el, la el în "casă", vreo traducere și mai bună. În textul din "coloana 3" însemnez cu roșu termenii corespondenți termenilor din "coloana 1", care nu au versiune în limba română, însemnez cu albastru termenii care au versiune în limba română, și... câteodată, cu fond galben, termenii la care e bine ca cititorul să vadă și cu ochii lui situația de la... locul faptei. Ceea ce fac eu este urmare a unei ample acțiuni de "legitimă apărare", paginile web pe care le creez servindu-mi în primul rând mie, spre a le relaționa între ele și spre a forma astfel un hiper-text suficient de bine articulat în favoarea apărării drepturilor mele ca persoană, dar... eventualul public cititor, poate să ia publicațiile mele drept un "cal de dar", iar calul de dar, în mod normal... nu se caută de dinți. Logic că dacă traduc un articol, înseamnă că și citesc, și consider că înțeleg ceea ce citesc, și consider că felul în care traduc, chiar dacă nu e... estetic, ține de foame. Logic că traducând articolele care nu au versiune în limba română, iau cunoștință de respectivul conținut explicativ mai inaintea celor care ajung apoi să citească respectivele publicații ale mele. Și... logic că se leagă între ele (se întrețes), toate aceste cunoștințe acumulate de a căror existență iau act cel puțin în momentul intabulării (dar in general cu multe zile, luni sau ani, mai inainte). Aici e muncă nene, ocnă, nu e... "loc de făcut pe deșteptul". Dacă ești roman (spre un ex), poate că știi tabinet, șeptică sau popa-prostu, încă din copilarie, dar "canasta", "bridge" sau "reihe" nu știi mai înainte de a învăța și regulile lor de joc (după cum și reciproca). Iaca "lucrarea începută", Acuma, ca să "mobilez" pagina asta, las din mână alta. Plus faptul că mă mai cheamă și pe mine, ca pe orice om, multe alte treburi... la ordine. S-auzim de bine! (6.033 bytes)
Post scriptum
21.03.2020_16.23 Nu-mi vine sa creeeeed :)
Facebook-ul a deblocat embargoul pe care il pusese site-ului meu web denumit "Terminologie enciclopedica bilingva (romana/spaniola) imprescindibila soferiei profesioniste din Uniunea Europeana".
Muncisem extraordinar de mult la site-ul asta, un site care are (acum le-am numarat pentru prima data), 845 de pagini.
Si sa iti imaginezi ca... pe o mana, ai un rand de rafturi in care stau frumos insiruite 1.500.000 de "titluri de carti" (care titluri pot fi de brosuri, de romane, sau de roman-foiletoane), in limba spaniola, iar pe mana cealalta, un la fel de lung rand de rafturi, in care stau frumos insiruite, vreo 400.000 de titluri.
Din cele peste 1.000.000 de titluri... diferenta, vreo 800 de titluri pe de care rafturile in limba romana nu dispun, le-am semnalizat eu numai in acest site.
Dar, pentru ca nu au incaput toate intr-un site (limitat la 100 MB) mai am avizat de inca 253 de "titluri de carte" care lipsesc de pe piata noastra, in site-ul meu web intitulat "Enciclopedie social-politica (01)", Inca vreo 53 de titluri, semnalizate in site-ul "Enciclopedie social politica (02)", inca vreo 40 de "titluri de carte" le-am semnalizat in pagina mea denumita "Adi Iordache. Pacureti", si inca vreo 38 de "titluri de carte" am semnalizat in site-ul "Adi Iordache. Dreptul Persoanelor".
Daca aveam eu banul meu sa-mi tin pe picioare un site web propriu, era alta treaba, nu ma imprastiam asa, imprastiindu-ma... am mai si abordat in doua site-uri distincte aceleasi subiecte, dar asta nu in prea multe cazuri (pentru ca am o memorie destul de bunicica pe anumite prostii.
Cine isi aduce aminte din scoala, ce rau era cand incepeai scoala si tu (cu toata clasa din care faceai parte) nu primeai manuale (primindu-le pana la urma dupa o luna-doua-trei).
Mie mi-a fost transformata (din 2006) profesia in ceva in care nu mai este suficient (ca pana atunci), doar "Manualul respectivei profesii" ("Manualul strungarului", "Manualul electricianului", "Manualul sudorului", etc) ci si un pachet enorm de legislatie union-europeana (vezi "Legislatia UE a Tahografului").
Acest enorm pachet de legislatie, a fost conceput in limba engleza (cred) si tradus apoi de... cine o fi tradus, din engleza in celelalte 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene.
"Textele juridice" nu sunt poezii, sau retete culinare, ca sa-i fie suficient omului, spre a le intelege, doar "limba materna".... va urma
No hay comentarios:
Publicar un comentario