Două zile de muncă (din vreo mie două sute)

Comunitatea mea virtuală (lista mea de prieteni, cum se spune) este ca o localitate cu vreo nouă sute de locuitori.

Mult mai mică decât localitatea mea de baștină (care numară un pic mai mult de 2000 de locuitori).

Dar, ca în orice sat, chiar dacă nu ești prieten la cataramă cu tot satul, "bună ziua" pe drum (ca un om civilizat) e normal să îți dai unul-altuia.

"Normal" nu înseamnă "obligatoriu", așa că cine nu vrea să dea, să nu dea.

Un coleg din lista mea de prieteni, vazând albumul cu poze de la mine din sat pe care tocmai l-am publicat (sub denumirea de "Locurile care nu se văd, se uită") mi-a zis că i-ar place să mă vadă facând albume și cu imagini de prin Spania, ca să vadă și cei ce nu ajung pe-aici din lucrurile de pe aici.

Eu i-am zis că am un "depozit" destul de mare de imagini, adunate din alte motive decât doar așa, de amorul artei, și despre care îmi ziceam, la momentul culegerii lor, că în primul rând e bine să le ai, cum le ai, și abia apoi, avându-le, poți selecționa (dacă ai ce) și lucruri de artă, și că mă îndoiesc că ar sta cineva să piardă ore, zile întregi, să privească cum îi trec pe sub ochi mii de imagini, multe din ele, pentru privitorul neavizat, fără nici un sens.

În realitate, ce mari "lucruri de artă" se pot gasi în rutinaria muncă a oricărui muncitor, fie el un "muncitor mobil" (cum a fost botezat din 2002-2006, în normativele acestei profesii, conducatorul auto profesionist)?.

De fapt imaginile adunate de mine aveau rolul  de "alibi", de probe-martor care să confirme locul și ora la care mă aflam la vreun moment dat, având acest alibi importanta sa capitală într-o anume ecuație 

Eu am, considerat din primul moment al contactului meu cu aplicarea noilor reglementări din domeniul meu profesional (profesie pe care o exercitam deja de 22-23 de ani la momentul re-formării ei), că angajatorul, în cârdășie cu Statul Membru UE sub jurisdicția căruia îți desfășori activitate, împiedică persoana care își asumă (prin intermediul unui "contract individual de muncă") jucarea rolului de "conducător-auto . . . condus" (antonim denumit așa, de mine, al conceptului "conducător-auto independent"), sau, cu alte cuvinte "conducător-auto salariat", să își îndeplinească și să se bucure de obligațiile/responsabilitățile și de drepturile care, ca persoană, îi revin.

Din păcate (pentru mine) m-am aflat, și mă aflu, într-o aceeași situație cu personajul din bancul cu autostrada, care auzea la radio că un individ merge razna, pe sens contrar, iar el vedea cu ochii lui că în sens contrar merg sute, nu doar unul singur.

Eu sunt "1 persoană" aflată pe sens contrar cu un mecanism, cu o "mașinărie infernală" compusă din 446 824 564 alte persoane.   

"Când toată turma merge spre prăpastie, este nebun acela care merge în sens contrar cu ea", după cum încearcă să sugereze și alăturata imagine "subtitrată" în limba spaniolă".

Este foarte greu, dacă nu imposibil, să dovedească o persoană (o singură persoană) că ea are dreptate, hai sa nu zici în raport cu toată lumea, ci în raport cu imensa majoritate care constituie acea lume.

Și "doar" 80% din 446.824.564 dacă ar reprezenta acea majoritate, și tot avem un raport de vreo 360.000.000 : 1.

Misiunea mea nu a fost (nu este, și nu va fi ușoară), costurile acestei ne-plieri pe sistem, au fost pentru mine (si pentru ai mei) de neimaginat de mari (atât în plan economic cât și în plan moral, dar re-direcționarea "turmei" pe un alt drum decât cel al precipitării în prăpastie, a meritat și merită efortul.

Eu am conștiința împăcată că am făcut tot ce a fost omenește posibil în favoarea omului (omului ca individ și ca specie).

Nu știu cât se mai poate îndrepta juridic din răul ce consider că mi-a fost pricinuit de Societate, dar cred că se pot îndrepta extrem de multe lucruri din punct de vedere politic, și moral. 

De-acum, după această necesară "introducere la temă", voi începe să "mobilez" un album care va conține o serie de informații din doar două zile de specifică  activitate profesională, album care va putea fi accesat prin "butonul" pe care îl voi adăuga aici, la momentul potrivit.

Nu este deloc o treabă ușoară de făcut, ceea ce încape sub denumirea de "Operațiuni de înregistrare și de prelucrare a datelor și a documentelor", la care se mai adaugă și faptul că circumstanțele mă obligă să le scriu concomitent în două limbi (română și spaniolă), altfel efortul meu nu ar avea nici 50% din efectul scontat.