Omul e ca . . . miezul cepei :)

Omul (ca concept) este ca miezul unei cepe (unde "ceapa" e totuna cu "universul).
In cadrul acestui univers, omul nostru își bate capul, de secole si secole, cu filozofia.
Localizăm asa, popular vorbind, momentul de când își bate capul cu filozofia, la acel moment pe care il știm ca pe "fuga din rai".
Suntem singurele "ființe filozofice" pe care, efectiv, le cunoaștem, le știm, le putem percepe cu unul, sau cu vreunul, dintre cele cinci naturale "simțuri fiziologice", simțuri cu care ne-a dotat, ne-a înzestrat, mama Natură.


Cele cinci "simțuri fiziologice", ni le re-amintim ca sunt: văzul, auzul, mirosul, gustul și tactul.
Cu oricare dintre ele (pe rând), cu doua, cu trei, cu patru sau cu toate cinci la un loc, percepem.
In afara acestor cinci "simțuri fiziologice" mai dispunem si de un al șaselea simt, un "simț psihiologic" căruia hai sa ii spunem "rațiune"

Dar, ca sa nu ma îndepărtez de subiectul din titlu (de ceapa) vreau sa zic ca omul isi bate capul, de cand are (ca specie) "uzul rațiunii", cu doua tipuri de filozofie: religia si politica.
Ambele sunt, una si aceeași: fruct al actului de "a rationa".
Că . . . "raționament mai bun", sau, "raționament mai prost", asta e o alta poveste (o poveste care, pe mine, mă lasă rece).
Ceea ce vreau sa zic, este "politica" este o filozofie prin intermediul căreia ne ocupam de gestionarea "problemelor terestre" ale noastre, ca oameni", in timp ce, prin intermediul filozofiei numita "religie", ne ocupam (care ne ocupam) de probleme extra-terestre.
Ca in imaginea de alături, cu ceapa, omului-miez "A", ii vine mai aproape camasa "P" (P, de la "politica") decât haina "R" (R, de la "religie).
Parafrazand acel: "Pana la Dumnezeu, te mananca sfintii", aici e de spus ca "Pana la problemele de religie, avem de rezolvat multe alte "hopuri", sunt alte "camasile care ne ard".
Politica se ocupa cu regularizarea interrelationarilor relațiilor dintre noi, oamenii, fiind un fel de "regulament de circulație vehiculară", in cadrul careia, fiecare om este ca si un vehicul.

Avem de rezolvat, deci, mai întâi circulația intre noi (oamenii), de asa natura incat sa reducem numărul nu doar al catastrofelor, nu doar al "accidentelor grave", nu doar al "accidentelor ordinare" ci chiar si pe cel al "incidentelor".
Asta cu politica, relația terestra, este o "relație fiziologica". Ne dam cap in cap (ca berbecii), ne doare. Facem cucuie.
Daca tragem linii (ca in trasajele stradale) si zicem :"Pe aici se circula pentru intrare", și ""Pe aici se circula pentru iesire", circulația organizata, ne ajuta sa ne ieșim din condiția de turma, din condiția de cireada, si sa ne câștigăm o "condiție civilizata".

Relația extra-terestra, este o "relație psihiologica".
Aici, în tipul asta de relație, nu te ciocnești cu nimeni.
Este o relație strict bi-laterala, o relație intima (interna, personala).
In tipul asta de relație este ca la "tenisul la perete". Nu iti ia nimeni "peretele" cu care joci.
Nici nu ti-l poate lua, dar nici nu ti-l poate da.
Este de neînțeles de ce s-ar bate oamenii pe motive religioase, dacă ceea ce fac ei in directia asta, ar fi cu adevarat "religie" si nu ar fi doar o "altfel de politica", o politica mult mai perfida decât politica însăși.