Despre extrădare, pentru noi astia . . . ne-specialiștii, găsim pe surse doar câteva cuvinte, care spun asa:
"Extrădarea este procesul oficial prin care un stat solicită și obține de la alt stat predarea unui cetățean suspectat sau acuzat de crimă. Între state-națiuni, extrădarea este reglementată prin tratate".
(Vezi "isprava" asta în secțiunea "Extrădare - Wikipedia").
Noroc cu alte limbi, de pe unde se poate afla ca, ca regula generala, doar șapte state dintre statele lumii s-au arătat dispuse a extrăda (când este un asa caz) cetățeni proprii: Mexic, Marea Britanie, SUA, Argentina, Republica Dominicana, Uruguay și Columbia.
Extrădarea este procedura judiciara (penal și administrativ) prin care o persoană acuzată sau condamnata pentru o infracțiune în temeiul legii unui stat este arestat într-un alt stat și returnat primului pentru a fi judecat sau pentru a i se aplica o pedeapsa deja stabilită.
Deși există o cooperare internațională foarte activă în reprimarea infracțiunilor (delictelor), continua sa existe regula ca un stat sa fie obligat să extrădeze un delicvent străin numai dacă există un tratat internațional cu statul solicitant sau vreo Convenție Internaționala privind extrădarea căreia ambele state sa ii fie semnatare.
Atunci când nu exista nici tratat sau nici convenție internațională, statul solicitat este autorizat să accepte extrădarea, dar nu este obligat să o si acorde
Fără îndoială, obligația semnalată nu este absolută, deoarece statul solicitat păstrează întotdeauna facultatea suverană de a nu acorda extrădarea în cazul în care, în conformitate cu legislația sa internă, nu sunt îndeplinite cerințele stabilite pentru asa un scop.
Mai departe, scrie în carte. Vezi "Extradicion - Wikipedia".
No hay comentarios:
Publicar un comentario