"Băsescu este un "om al legii" (un "om al regulii jocului") atât prin ceea ce spune cât și prin ceea ce trăiește. În sport, comportamentul oamenilor ca Basescu se numește "fair play" (nu caută să "fure la joc", nu caută să facă "facturi intentionate", jocul conținând oricum o consistenta cantitate de inevitabile faulturi - ciocniri - contre - luptă și o consistenta cantitate de inevitabile inechitati, dintre cele ce încap sub expresia "fault de joc"). Problema Lumii o constituie adepții a ceea ce se numeste "joc murdar". De fapt aceasta (cultivarea jocului fair play) este diferența principala intre "orânduirea democrată" și restul de oranduiri sociale cunoscute (comunism, socialism, capitalism, feudalism, sclavagism, comunismul primitiv), oranduiri care cultivă "jocul murdar". Intre ce s-a văzut pana acum ca "jucatori" aderenți la una dintre cele doua forme de joc ("curat" vs "murdar", Basescu și Udrea au dat clasa în ce privește "joc curat". Jucând curat, purtând și nutrind în tine dorinta asta, nu înseamnă ca nu poți comite greșeli, în aceeași măsură în care conducand cu Bună credință vehicule nu înseamnă ca nu poți provoca accidente. Lumea da, de când e ea lume, confruntare intre "oamenii de buna credință" (de buna moralitate) și "oamenii de rea credință" (a-moralii și i-moralii)".
Cum in "feisbuc" efemeritatea este mai la ea acasă ca oriunde și nici prea mult "loc de întors" nu prea ai, mi-am luat de lucru (ca) pentru acasă, aici unde pot dezvolta subiectul mai pe gustul meu (adăugându-i si "link"-uri, si imagini, atunci când, sau dacă, consider ca ii sunt necesare
...........................
Corectând si greșelile pe care, pe lângă ca le comit eu, mi le mai bagă și corectorul telefonului mobil pe ale sale (gândind ca ma ajută, vroiam sa zic de fapt, cam asa:
"Băsescu este un "om al legii" (un "om al regulii jocului") atât prin ceea ce spune cât și prin ceea ce trăiește.
În sport, comportamentul oamenilor ca Băsescu se numește "fair play" (nu caută să "fure la joc", nu caută să facă "faulturi intenționate", jocul conținând oricum o consistenta cantitate de inevitabile faultări - ciocniri - contre - luptă și o consistenta cantitate de inevitabile inechități, dintre cele ce încap sub expresia "fault de joc").
Problema Lumii o constituie adepții a ceea ce se numește "joc murdar".
De fapt aceasta (cultivarea jocului fair play) este diferența principala intre "orânduirea democrată" și restul de orânduiri sociale cunoscute (comunism, socialism, capitalism, feudalism, sclavagism, comunismul primitiv), orânduiri care cultivă "jocul murdar".
Intre ce s-a văzut pana acum ca "jucători" aderenți la una dintre cele doua forme de joc ("curat" vs "murdar"), Băsescu și Udrea au dat clasa în ceea ce privește "joc curat".
Jucând curat (purtând și nutrind în tine dorința asta), nu înseamnă ca nu poți comite greșeli, în aceeași măsură în care "conducând cu bună credință" vehicule, nu înseamnă ca nu poți provoca accidente, de la cele mai ușoare, la cele mai grave.
Lumea dă (de când e ea lume), veșnică confruntare intre "oamenii de bună credință" (de buna moralitate) și "oamenii de rea credință" (a-morali, i-morali)".
Astea fiind zise, e de spus ca . . . nu e nici un secret pentru nimeni, ca Lumea asta, a fost, este și va fi veșnic compusa din doua structural diferite categorii de oameni:
- Unii, care, pentru a-si duce "amărâta" asta de "cruce" (a Vieții), cauta sa își aservească alți oameni ("au nevoie de prosti", cum s-ar spune).
- Unii, care pentru a-și duce "amărâta" asta de "cruce" (a Vieții) nu au nevoie sa își aservească pe nimeni.
In prima categorie fac front comun, "agresori" și "victime". Agresori nu neapărat din acea categorie penalizata juridic ci chiar și numai simpli "agresori sociali". Categorie formata din persoane aspirante la condiția de a domina alte persoane, categorie în care fiecare așteaptă sa prindă momentul (ca pisica) cand . . . sa-i fure căciula, celuilalt, "competiție" care nu încape mai potrivit în nici o expresie decât în aceea ca acest mod de viata nu înseamnă altceva decât "a-ti fura singur căciula".
A doua categorie o conformează oamenii cu caracter pașnic (de unde vine și figurativul biblic cu "mielul", ființă recunoscuta intre alte ființe, pentru "gradul sau de . . . pașnicitate" :)
Omul pasnic încearcă sa traiască "condiția de liber", dar, asa e făcută Lumea, încât . . . "degeaba vrei sa lasi tu lumea în pace, ca nu te lasă ea pe tine".
Noroc ca Lumea are in compunerea ei, mai multi indivizi ce au "sete de pașnicitate" (cred ca in jur de 80%) decât din cei în care "necesitatea de a agresa" sa constituie o sete.
Un fel de "animale carnivore" in coabitare cu "animale ierbivore" si toate astea la un loc, purtând "la vedere", masca de om.
Din păcate, o imensa majoritate a "oamenilor cu necesar de pașnicitate" nu au suficienta minte încât sa poarte in ei, o ceea ce se numește "veghe trează", îndreptată spre "auto-apărarea condiției de libertate", foarte multi "gura cască" care înțeleg raul numai după ce efectiv îl trăiesc, si nu printr-o corecta anticipare.
Banditii ăștia pe care ii rama în fund aservirea altora, sunt definiți cel mai bine de caracterul de pisica.
Ca și pisica, se gudura pe lângă tine cautând mângâiere, dar e suficient sa te prindă descoperit cu ceva (o oala de smântână, ne-acoperita) si . . . te-a atacat.
Întotdeauna este mai grea, mai monotona, mai plictisitoare, treaba de paznic, decât cea de hot.
Iata aici, pun mai jos, câteva pagini cu un conținut foarte ilustrativ in ce privește fiara care poate deveni omul, în condițiile în care este nevoit sa își asigure propria supraviețuire (salvare, cum se zice).
Paginile provin dintr-o carte pe care am citit-o la vremea adolescentei (cam prin 1977-1978), si pe care, iată, am adus-o după mine la mai bine de 3500 km de casa, spre a cita vreodată tocmai aceste pasaje care se potrivesc sa le citez aici.
Cartea se numește "For the Term of Natural Life" a fost scrisă de australianul "Marcus Clarke" iar in versiunea românească in care eu am întâlnit-o se numește "Pentru toată viata"
(In sfârșit, nu uita stimate cititor al rândurilor aci de fata, libertatea nu ti-o da nimeni, ci trebuie sa ti-o aperi continuu, ca un soldat de garda, drapelul.
Este o condiție care se dobândește si se se întreține cu dificultate, dar care, de pierdut, se pierde al naibii de ușor).
No hay comentarios:
Publicar un comentario