Principii juridice, necunoscute publicului românesc la 2017

Suntem in anul (de gratie) 2017.
Romania este (la cererea majorității cetățenilor romani), "parte asociata" a Uniunii Europene.
Printre obligațiile ce revin Statului Roman, este si aceea de a păstra la îndemâna patronului sau, poporului roman, tot ce înseamnă "informație", la stadiul de "actualizata la zi".

Cunosc stilul "persiflant" al multor "doctoranzi" romani la adresa celei mai cunoscute enciclopedii digitale (și e vorba aici de Wikipedia) dar mai ales în ultimii 10 ani, aceasta a devenit "biblioteca" cea mai "la purtător", din lume, o biblioteca ale cărei "fișiere" sunt accesate cu o facilitate greu de imaginat acum . . . 20-30 de ani.



Exista (la alții) o disciplina care se numește "Cultura legalității" (Culture of legality) care este, printre altele "un mecanism de autoregulare individuală și de reglementare socială, care pretinde din partea cetățenilor o certă armonie între considerația acordata legii, convingerile morale, tradițiile și convențiile culturale".
Pai de ce "cultura a legalității" putem vorbi în Romania anului 2017 daca marea majoritate a internaționalelor "principii juridice" raman pentru majoritatea romanilor sub forma unor planete . . . ne-descoperite inca?

Daca nu exista un public format, cui "cânta" corul juriștilor din Romania?
Prin analogie cu muzica simfonica, cui se adresează "orchestra" numita "Puterea Judecatoreasca" (Justitia) daca nu are un public educat sa ii înțeleagă "muzica". Cui?

Iata aici o lista (in ordine alfabetica) de "principii juridice", o lista de "piloni" fara de care e de neconceput cum sta in picioare "construcția" ce se numeste "Justitie".

 - Principiul continuitatii laborale;

 - Principiul de egalitate in fata legii;

 - Principiul de suprematie a realitatii;

 - Principiul in dubio pro reo;

 - Principiul inalienabilității de drepturi;

 - Principiul individuatiei;

 - Principiul legalității;

 - Principiul protector (tuitiv);

 - Principiul rezonabilității.

Mi se pare de neimaginat ca o tara care este de 10 ani in UE, in loc sa fie cu lexicul juridic la nivel cu UE, sa fie cu lexicul juridic la nivelul României ceaușiste.
Pai, ce se poate comunica, ce se poate dialoga intre participanți la dialog de gen Basescu, de gen Udrea, din discursul carora se cunoaste compatibilitatea lor cu cea a lexicului juridic UE, si ceilalti parteneri de dialog de pe piata romaneasca, din discursul carora se cunoaște completa ignoranta in raport cu limbajul care nu se poate cataloga la nivel de 2017 decat ca "limbaj civilizat uzual".