Eludarea fiscală

Am muncit o grămadă dar, zic eu, s-a meritat. Am terminat de tradus termenul ăsta care definește un cancer care ne face rău tuturor și care, nu este nici măcar ușor de redus, nici vorbă de eradicat complet. Oamenii fac usor (mult prea usor) confuzie intre ”evaziune” si ”eludare”. Evaziunea înseamnă încălcarea legilor in vigoare, eludarea înseamnă găsirea de ”portițe” in legislație, de asa natura incat individul sa poata fenta Societatea. Cum Societatea suntem toti, a eluda legea înseamnă ca tu (sau el, sau eu) sa tragi clapa, celorlalți. In realitate, eludarea reprezinta forma cea mai elocventa a zicalei: ”Ne furam singuri căciula”. In orice caz, traducerea făcută de mine nu reprezintă vreo operă artistică, pe mine nu ma interesează in mai nimic forma cat ma interesează fondul și, îmi era necesara mie existenta conținutului explicativ al acestui termen, și în limba română din motive ce tin de ”economia” unei ”ecuații” ale mele pe care o tot am in lucru si nu o mai termin.

Eludare fiscală (traducere a variantei spaniole ”Elusion juridica”) De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol (Eludarea fiscală) reprezintă convertirea în limba română a versiunii spaniole a Elusión fiscal. A nu se confunda Eludarea fiscală cu Evaziune fiscală

Eludarea (ocolirea) fiscală reprezintă orice acțiune, (în principiu pe căi legale), care caută evitarea (sau reducerea la minimum) cuantumului de plată al impozitelor.
Eludarea fiscală înseamnă, cu alte cuvinte, ”tragerea în piept” a majorității, de către o minoritate.

Eludare vs evaziune fiscală În materia fiscală există doi termeni care sunt utilizați de către contribuabili și de către entitățile administratoare ale contribuțiilor, pentru a descrie acea decizie pe care o iau anumiți contribuabili de a reduce la minimum plata impozitelor: eludare fiscală vs evaziune fiscală. Evaziunea fiscală este un ilicit (o ilegalitate), care are implicate o serie de consecințe juridice, în timp ce la eludarea fiscală nu există, în principiu, ilicitul (ilegalul) fiscal.
Evaziunea fiscală implică încălcarea legislației fiscale în vigoare, în timp ce eludarea fiscală implică utilizarea lacunelor legii, si acționarea în cadrul limitelor permise (desenate) de lege.
Există două concepte juridice asociate cu binomul evaziune-eludare: arbitrarietate și discreționaritate. Arbitrarietatea presupune un comportament care este în contradicție cu legea și cu Dreptul, de exemplu, absența unor rațiuni obiective care să justifice o operație sau o evidență contabilă (lipsa unei note la situațiile financiare, care sa explice schimbarea de criterii pentru a justifica o evidență contabilă ar fi un exemplu al arbitrarietății în această privință). În schimb, discreționarietatea presupune posibilitatea de a alege între mai multe opțiuni, toate acestea licite, altfel spus, admise si susținute de către sistemul juridic. Practic, eludarea fiscală este o manevră validă și licită al cărei obiect nu este de a se sustrage impozitelor, ci pentru a le diminua acestora, cuantumul.

Modalități de a urmări eludarea fiscală Datorită faptului că eludarea fiscală nu are un grad de ilegalitate foarte clar definit, le rezultă dificil, complicat, autorităților fiscale să depună plângeri pentru aceste acte; cu toate acestea, există două modalități de a urmări eludarea fiscală. Interpretarea pe cale administrativă[modificare | modificare sursă] În cazuri de aplicație dubioasă a legislației fiscale (tributare), serviciile responsabile pentru colectarea fiscală pot emite decrete și reglementări cu caracter administrativ, care, prin modul de interpretare includ sau exclud (în mod deliberat) anumite situații, pentru a se astupa astfel lacunele (găurile) din lege la care făceau apel eludatorii.

Modificări legale Legiuitorul este cel care are sarcina de a evita producerea de astfel de situații, prin stabilirea unor noi legi, legi care să aibă continua tendința de a corecta aceste situații. Acest lucru generează un fel de război de gherilă între legislator (prin amplierea situațiilor pentru care se pretinde plătirea de tribut, de impozit), și avocații și contabilii care se zbat să identifice orice lacuna rămasă, spre a le diminua gherila care conferă legislației tributare, în definitiv, enorma complexitate, caracter tehnic și amănunțit (minuțios), care ii sunt caracteristice.

Citește mai pe larg în ”Eludarea fiscală” (Până nu șterg sau modifică conținutul, ”băieții”). Pentru conformitate, originalul articolului de față trebuie sa fie ca în capturile de mai jos: