jueves, 8 de diciembre de 2016

Mizerabilitatea (unora) in competitia politica.

Mizerabilitatea nu s-a inventat azi.
Nici "mizerabilitatea politica".
In Romania vorbeste "scrutinul universal", din 1919 iar "despre "Democratia moderna" se poate vorbi abia dupa lansarea la apa a "constitutiei" ei, in 1948, a Cartei Fundamentale a Drepturilor.
Comportamentul, caracterul national al Romaniei acelor vremi a dus la ne-acceptarea Romaniei ca semnatara a acestei "Carte" pana prin 1955.

Dar, sa revenim la oile noastre.
Eu simpatizez cu Statutul si programul politic a ceea ce este cunoscut ca "Partidul Miscarea Populara".
Am fost cu ochii pe initiativa lui Traian Basescu, inca de la faza de conceptie.



"Copilul, conceput cand Basescu era (ca) la inchisoare (inchistat in prerogativele conditiei prezidentiale), a fost dat pe mana unor "moase".
Unor "moase" care sa ii inregistreze "nasterea" si sa ii vegheze primii pasi in viata.
Stim cu totii ca, copilul cu moase multe . . . nu e treaba serioasa dar, asa s-a putut, asa s-a facut.

Pana sa iasa "tatal copilului" de la "stransoare", "moasele" au inceput razboiul pe copil.
"Mama legitima" (Elena Udrea), legitimata prin voturi, a acestui "copil", a fost indepartata de "copilul ei" de catre forte atat externe, cat si interne, ale acestei familii.
In valtoarea acestor desfasurari, care au punct de inceput "momentul conceptiei" si "ziua de azi" (8 decembrie 2016) m-am ciocnit (mai mult sau mai putin violent, incasand faulturi mai mult sau mai putin voluntare) de tot soiul de lume,
am facut la viata mea oaresce sport, dar "faultul intentionat" nu a facut (si nu face) parte, din bagajul meu de "arme" nici pe faza de atac, nici pe faza de aparare.
Ma dezgusta chiar si ideea de a-mi apropia vreun "punct" pe vreo cale ne-sportiva.
Ei bine, a trebuit sa aduc "la plan" postarea asta, sa fac o "introducere la tema", pentru a apropia eventualul cititor de intelegerea a ceea ce urmeaza.

Unul dintre suporterii (ca si mine) ai acestui "club" numit "PMP, a aruncat ieri pe piata, inca una din multele "fumigene" pe care le-a tot aruncat de cand, ne stim prin "tribuna asta", ca suporteri".
El sta la o "peluza", eu la alta, nu e vorba ca ne cunoastem indeaproape dar, ne stim (cat de cat) unul altuia, "suporterismul" pe care il etalaram,
Nu agreem amandoi aceiasi jucatori ai "echipei de baza" a acestui "club" dar discutiile cele mai aprinse (nu doar intre noi doi ci intre doua tabere) are tinte pe, "conducatorul de joc".
O tabara a mers, din inceputuri pe mana "moasei", Cristian Diaconescu, iar alta tabara, pe mana "moasei" Elena Udrea.
De aici, taberele numite de mine, mai departe "tabara diaconista" si "tabara udrista.
N-o sa povestesc aci toata istoria, ci doar vreau sa arat si altor "prieteni" comuni, modul murdar in care au jucat, la intimidare, reprezentanti ai taberei diaconiste.

Avem aici exemplul unui atat marlanesc, mizerabil, la adresa unei/unor femei, folosirea temei sexiste, pentru intimidarea si inchiderea gurii, "spectatorilor" din tribuna acestui "stadion politic", repet, spectatori suporteri ai aceluiasi club..
Daca "botezam" pe Basescu ca "presedinte al clubului", la acest capitol, nu exista dispute, fostul "lider din teren", avand acum locul sau, respectat de toti "suporterii clubului", ca "presedinte de club".
Problema pentru care s-au format cele doua tabere, este, componenta echipelor din teren si cine sa le fie "conducator de joc".
Ca si Iordanescu la Cupa Campionilor in 1986, Basescu a re-coborat, de forta majora in teren, dar regulamentul de joc i-a incheiat cariera de "jucator activ" putand activa cel mult ca ceea ce in tenis se numeste "capitan nejucator".

Ma rog, disputa asta intre tabere, nu avea de ce degenera asa, pentru ca mai presus de toate nu este, "cine joaca in teren", ci rezultatul pe ansamblu, al clubului (cu jucatori, cu presedinte, cu suporteri, cu catel si cu purcel) si al vreunei persoane sau "grup de persoane".
"Clubul politic" este asemeni unui "SA (al unei "banci pe actiuni) sa zicem, in care fiecare subiect prezent in "stadion" stie cat a investit, si cat se asteapta sa ii fie "beneficiul".

Diaconistii insa, au gradul ala de ne-seriozitate, specific romanesc, si deodata cu indepartarea Elenei Udrea din club, au cautat sa "usuie" orice "udrist", ca sa incalece ei, "investitiile si dividentele" celor "zburataciti".
Mie unul nu-mi trebuie bunul altuia, dar si (in acelasi timp) dau peste bot oricui incearca sa puna laba pe bun al meu.
Dar hai ca timpul e scurt, asa ca am sa lipesc aci, mizerabila postare a "prietenului" Marian, si lista celor care i-au intretinut si aplaudat, in timp, aceasta crescanda mizerabilitate.
El a zis ca nu-i nimic, ca de-abia ii fac publicitate.
Nu ma intereseaza daca "ratingul" ii va scadea sa scadea, asta e stric problema lui,
Pe mine ma intereseaza ca "problema" sa ajunga nu doar prin intermediul facebookului, ci pe oricare dintre cai, la cat mai multi cititori, pentru ca citind si cantarind lucrurile, fiecare decide, in felul sau.














No hay comentarios:

Publicar un comentario