Statul Modern

A nu se confunda (in acest caz) "Modern", cu "Contemporan" sau cu "Viitor".

"Statul Modern, a început a lua naștere între secolele XV-XVI, atunci când regii au profitat (pentru a-și recâștiga pierdute puteri) de criza prin care trecea feudalismul. iar procesul de apariție a Statului Modern s-a accelerat în timpul Renașterii, prin profunde transformări ale mecanismelor de guvernare și ale exercitării puterii. Acest proces a fost susținut de burghezie, clasă socială care s-a întărit deodată cu existența acestui tip de Stat. Statul Modern poseda identitate, era organizat, structurat și oficial; beneficia de recunoaștere politică pentru asta iar puterea îi era centralizată. Formarea sa a avut o serie de consecințe la nivel politic, economic și social . . . Citeste mai departe

Am votat "NU" (nu sunt de acord cu modificarea art 48 din Constitutia Romaniei).

Multumesc cerului ca m-am trezit in ceasul al 12-lea si ca nu am votat "Da" (adica nu am votat ca as fi de acord cu modificarea articolului 48, din Constitutia Romaniei).
Mi-am dat seama in ceasul al 12-lea ca prin votul meu "DA", ca adept al familiei naturale, contribui (de fapt) la alinierea Romaniei alaturi de tari precum Bulgaria, Letonia, Republica Moldova, Muntenegru, Serbia, Croatia, Macedonia, Slovacia si Ungaria.
Prin pastrarea ambiguitatii (prin ramanerea in zona gri) suntem (deja) aliniati Rusiei, Turciei, Marocului; Algeriei, etc
Doar 25 de tari de pe glob, casatoria intre persoane de acelasi sex este incadrata juridic alaturi de casatoria heterosexuala. Acestora urmeaza sa li se alature (in 2019) Austria, Taiwan si Costa Rica.
Nu am urmarit strangerea de semnaturi, nu mi-am batut capul cu subiectul dar, odata devenit lege si stabilita ziua celebrarii acestui Referendum, am sustinut in primul rand ca merita a fi votat, spre a se sti cu siguranta la ce se mai gandeste electoratul ca inseamna cuvantul "soti", in 2018, comparativ cu 1991 sau 2003 (contrapunand unii definitia din Codul Civil, definitiei din Constitutie) si sa se opreasca odata si odata contradictia dintre ceea ce spuna Legea (noastra) Fundamentala si o lege ordinara.

Referendumul 2018

Cazusem si eu in plasa venirii "muntelui" la "Mahomed" (si nu invers)
Si deodata, abia ieri (5 octombrie 2018), dupa ce sustinusem o gramada ca nu ma intereseaza in mod primordial care dintre raspunsurile "DA", sau "NU", v-a primi majoritate de voturi, am dat si de aceasta harta a Europei (pe care nu cred sa fie prima data cand o vad, dar acum am facut conexiunea), si m-am intrebat, de ce sa fim noi, membrii ai UE, la fel de gri ca lumea aflata la estul nostru, si nu am fi albastri, ca cei aflati la vestul nostru?

Si atunci m-am intrebat "Ce drept am eu sa hotarasc cine cu cine vrea sa imparta, in mod legal, un acelasi acoperis?"

Ca pana la urma, conventiile intre oameni sunt conventii (intelegeri) gandita, propuse si validate de oameni, conventiile acestea nu au iesit nici din pamant, nici nu ne-au picat din luna.

Si atunci (mi-am zis tot ieri) de ce in loc sa aliniem Constitutia (inlocuind termenul "soti" cu sintagma "un barbat si o femei") la Codul Civil, si nu am alinia Codul Civil la Constitutie (inlocuind in acest Cod Civil care a fost promulgat in 2009, sintagma "barbat si femeie" cu sintagma "soti"?
<
Cu ce imi schimba mie insumi orientarea sexuala, orientarea sexuala a altcuiva?
Locuiesc in Spania de 15 ani, locuiesc intr-un bloc in care sunt 8 apartamente pe scara.
Spania este una din tarile "albastre" pe harta tratamentului juridic acordat si matrimoniilor homosexuale (alaturi de clasicele matrimonii heterosexuale), dar eu unul nu am stiinta de orientarea sexuala a vreunuia dintre vecinii mei din bloc (40 de apartamente)
Nu cunosc nici orientarea sexuala a altor vecini, din aceasta localitate cu 60.000 de locuitori.
Am printre cunostinte, o familie care locuieste prin Barcelona, care au unul dintre cei trei copii ai lor (o fata, si doi baieti), o fata care traia impreuna cu o alta fata (dar nu stiu daca de forma oficializata, sau doar in concubinaj ne-oficializat.
Dar, imi zicea fata mea (care a intrat intre copii invatamantului spaniol din clasa a 6-a si ii cunoaste mai aprofundat decat noi, adultii) ieri (dupa ce i-am zis cum votasem), ceva de forma:
- De ce as interveni eu in viata privata a altor persoane? Nici nu iti vine sa crezi, tati, ca de fapt sunt multi, mult mai multi decat cei care se vad asa, la suprafata lucrurilor"

Ambele versiuni (si "pro" si "contra") au dreptatea lor.
Dar, din doua dreptati, pana la urma trebuie sa te decizi la una singura, asa ca eu am decis pentru votul pe "NU", strafulgerandu-ma in ultima clipa diferenta intre felul in care am gasit (inca din 2003) ca sunt tratate persoanele cu (vreun) handicap, in tarile care formeaza grosul Uniunii Europene (tarile care apar colorate cu albastru inchis) si tarile din est.
Dupa cum se vede si pe harta, limitarea tratarii juridice a casatoriei, la casatoria intre persoane de sex opus (cele colorate cu rosu), nu sunt tari care fac parte dintre tarile care formeaza "grosul Uniunii Europene".
<
A interzice unor oameni care impart (oricum) acelasi acoperis, sa isi oficializeze relatia (sa isi supuna relatia tratamentului juridic oficial), vine in contradictie cu articolul 2 al Cartei Drepturilor Omului:

"Orice persoană are atribuite toate drepturile și libertățile proclamate în prezenta Declarație, fără deosebire de rasă, culoare, gen, limbă,  convingere (religie, opinie politică sau de altă natura), origine națională, origine socială, avere, naștere sau orice alt fel de condiție."

dar si cu aceleasi prevederi ale art 4 din Constitutia Romaniei:

"  Art. 4 – Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni

(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi.

(2) România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, religie, gen, de opinie, de apartenenţă politică, de patrimoniu sau de origine socială. "

Eu unul nu am putut, si nu voi putea introduce niciodata, cu voia mea, o contradictie intre ceea ce gandesc, ceea ce spun, si ceea ce fac.
Imi pare bine ca am observat la timp, si . . . vorba aia, nu e prost cel care vede, ci cel care nu vede ca e prost.
Altfel "Errare humanum est".

În 10 august 2018, România față în față cu auto-sugestia

Ușor-ușor, pornind de la nimic, România si-a auto-croșetat un dușman imaginar cu care, propria-i diaspora.
De fapt este o luptă  a lui . . . nimeni (juridic vorbind) contra lui nimeni (tot juridic vorbind.
O persoana juridică numită "România" există, dar o persoană juridică  (înscrisă la tribunal ca atare) cu numele "Diaspora", și care să își fi asumat juridic acest "razboi", nu există.
Și atunci, cine cu cine (în cadrul acestui ales de demență) se luptă?
Cine sunt "jucătorii legitimați" ai unei echipe și cine sunt "jucătorii legitimați" ai celeilalte echipe?
Conform statutului de "cetățean UE", orice cetățean UE poate locui, trăi și munci oriunde poate face asta în mod legal, pe spațiul geografic al Uniunii Europene.
Cine sunt cei care se pun ca în stradă, în fața, se pun ca de-a curmezișul liberei circulații a cetățenilor europeni?
Cine sunt acești "neica nimeni" care se auto-situează mental în echipa numită "România" ca să lupte împotriva auto-plăsmuitului lor adversar, pe care l-au botezat "diaspora"?
Eu am două domicilii, încă din 2005, unul situat . . . acasă la mine (conform localizării geografice, în România) iar celălalt domiciliu (care în actualitate îl conține și pe cel fiscal) acolo unde localizarea geografica indică a fi "Spania".
Umplu spațiul unuia sau altuia dintre cele două domicilii ale mele, conform unui algoritm proprietate personală, și știu prea bine cui am de dat (dacă am de dat) vreo socoteală, dar în nici un caz "lumii de pe stradă".
Mie unul nu mi-a plăcut nicicând acea "lume de pe stradă" care încearcă să își aroge tot soiul de puteri, de funcții și de funcțiuni pe care în realitate nici nu le are, și nici nu i le dă nimeni.
Cei care se știu componenți ai acestei așa numite "lume de pe stradă", să învețe să stea în banca (în scaunul, la locul) lor, și să nu își mai bage nasurile în ciorbele altora.

Uniunea Europeană, supra-exploatatorii si supra-exploatatii

Zilele trecute am terminat de tradus (din spaniolă in română) articolul "Explotacion laboral", articol care nu are inca versiune si in limba română (dar ce ne interesează pe noi astfel de subiecte? :) ).
Am facut traducerea asta (Exploatarea prin muncă) pe . . . maculator, incă nu am publicat-o in Wikipedia si, dacă nu mi-o lua-o altul inainte si oi mai gasi locul liber, oi publica-o eu in vreo zi.
Dar, dincolo de asta, am mai tradus (de prin presa spaniolă), si niste "articole colaterale" referitoare la aceeasi temă.
Acuma . . . nu inseamna ca daca eu traduc din spaniola, centru exploatarii prin munca ar fi in Spania, dar eu nu stiu toate cele 24 de limbi oficiale ale UE si nu traiesc in mai multe locuri deodata spre a prezenta concomtent, situatia din mai multe tari.

In afara de asta, cel putin in UE, din 2006, in ce priveste "munca", a fost impartita (de materia juridica) in două lumi:
1) o lume a Muncii care isi desfasoara activitatea in cadrul a ceea ce intra la capitolul "bunuri imobile";
2) o lume a Muncii care isi desfasoara activitatea in cadrul a ceea ce intra la capitolul "bunuri mobile".
Daca omul stie, atunci când vorbeste cineva de "divort", ce bunuri mobile si ce bunuri imobile revine cuiva dupa o asa actiune, atunci nu are de ce spune cineva ca nu ar intelege ce este un "lucrator mobil" in comparatie cu un "lucrator clasic" (adica ne-mobil).

Exploatarea prin muncă

In ce mă priveste, eu spun "Supra-exploatarea prin muncă" (pentru că "exploatarea prin muncă" este o normalitate). Dar, degeaba as pune eu un asa titlu postării mele, pentru că lumea e mare, e multă, are obiceiurile ei si, cine ar da o căutare pe net cu formula "Supra-exploatare prin muncă"?

Despre "Exploatarea prin muncă" mă indoiesc să existe prea multă lume care să nu fi auzit.
Dar nu strică niciodată ca pe lângă "denumirea articolului" să mai citim si . . . "instrucțiunile (lui) de folosire".
Nici la acest articol, cum nici la alte sute de mii de articole (vezi aici), nu există "instrucțiuni de folosire" și în limba română, așa că am lasat eu 999.999 de articole la rând, să aștepte, și l-am bagat pe acesta, peste rând, in față :)
"Instrucțiunile de folosire" ale acestui articol, nu sunt scrise decât în catalana si in spaniolă, iar eu, pretinzând că inteleg suficient de bine atat româna cat si spaniola, spre a-l traduce m-am apucat si am tradus acest articol, din spaniolescul "Explotacion laboral" in românescul "Exploatarea prin munca".
Sunt departe de a avea naivitatea sa cred ca, citind lumea cele cateva sute de articole traduse de mine, (din cele cateva mii pe care mi le-am introdus eu in "magazie" la mine pentru o viitoare traducere), se va indrepta lumea, dar, datoria noastra de oameni este, vorba aia . . . sa tragem de ele.

Pentru pemepiști (în particular) și pentru orice alt "cetățean român cu drept de vot" (în general).

Pentru pemepisti (in particular) si pentru orice alt "cetătean român cu drept de vot" (in general). Bine ar fi ca mai inainte să vorbim, să punem mâna (cum e normal) si să invătăm "legislatia in vigoare", pentru că altfel, ne ciocnim (ca la masinute),ca niste copii, desi suntem "oameni mari" (adulti, care va să zică) si am vrea sa circulam ca acei oameni mari care nu mai sunt la mintea copiilor. Eu nu-s vreo mare inginerie, doar ca am mâncat toata viata pâine, dintr-un domeniu (soferia profesionista) in care inadvertentele dintre teorie si practica se platesc (si se platesc greu). Iata aci un studiu personal, inceput de mine de prin 2016 (pe fondul unor nemultumiri in ce priveste "bunul mers" al acelui partid (PMP-ul) cu a carei teorie statutara ma identific inca din 2014, dar cu a carei aplicare in practica, ma regasesc din ce in ce mai putin

Diaspora si 10 august 2018

Dupa ce, vreme de mai bine de douazeci de ani am lucrat in sistemul de munca românesc (din 1978 pâna in 2003), si eram obisnuit că pentru concediu se făceau programari de la inceput de an, fiecare programându-si (sau incercând sa-si programeze) concediul, atunci cand ii ardea lui buza mai tare (sau cand ramânea loc in grilă), am ramas destul de mirat când am văzut că in Occident, chiar se petrecea ceea ce stiam de prin filme sau de prin literatură, adică faptul că . . . "toti isi iau concediu in august". Mi se parea ciudat să fie chiar "toti" (pentru că la mine "toti" este egal cu "100%"), si nu cred posibil să existe Societate (cel putin la nivel de secol XXI) in care activitatile de "foc continuu" să se opreasca absolut toate pentru o lună. Dar, una peste alta, cam asta e obiceiul, si la spanioli (cel putin) luna august este socotita "lună de vacantă".