Dicționarul Tezaur al Limbii Românești (DLR)

"Dicționarul Limbii Române (DLR), numit și "Dicționarul Tezaur al Limbii Române", este cea mai importantă operă lexicografică a limbii române, elaborată sub egida Academiei Române pe parcursul a mai bine de un secol" ne informează (mă rog, mă informează pe mine, care nu știam asta, deși pot spune că-s bun prieten de-al dicționarelor de limbă de vreo 50 de ani) un articol din Wikipedia numit "Dicționarul Limbii Române (DLR)".

Văd că zice la carte ca a fost editat în două etape (1906 - 1944 și 1965 - 2010).
Pentru mine, care am anunțat pe toate căile ca trebuie mare atenție la DEX (atât la cel în format clasic cât și cel în format electronic), pentru că deși, nu neapărat din rea intenție (cei care i-au îngrijit apariția on-line nu pot fi acuzați, cel putin nu de mine, de rea-intenție) propovăduiesc un dicționar "periat" de sistemul comunist de toți termenii care erau relaționați cu sistemul capitalist, cenzurat la sânge intre anii 1944 - 1965, și dat (după "filtrarea" asta) ca . . . "bun de tipar".

Eludarea fiscală

Am muncit o grămadă dar, zic eu, s-a meritat. Am terminat de tradus termenul ăsta care definește un cancer care ne face rău tuturor și care, nu este nici măcar ușor de redus, nici vorbă de eradicat complet. Oamenii fac usor (mult prea usor) confuzie intre ”evaziune” si ”eludare”. Evaziunea înseamnă încălcarea legilor in vigoare, eludarea înseamnă găsirea de ”portițe” in legislație, de asa natura incat individul sa poata fenta Societatea. Cum Societatea suntem toti, a eluda legea înseamnă ca tu (sau el, sau eu) sa tragi clapa, celorlalți. In realitate, eludarea reprezinta forma cea mai elocventa a zicalei: ”Ne furam singuri căciula”. In orice caz, traducerea făcută de mine nu reprezintă vreo operă artistică, pe mine nu ma interesează in mai nimic forma cat ma interesează fondul și, îmi era necesara mie existenta conținutului explicativ al acestui termen, și în limba română din motive ce tin de ”economia” unei ”ecuații” ale mele pe care o tot am in lucru si nu o mai termin.

Real, imaginar, simbolic

Realul, imaginarul și simbolicul sunt termeni utilizați de către Jacques Lacan ca substantive de gen neutru, pentru a indica mai multe câmpuri (domenii) sau dimensiuni, pe care el le-a numit "registre" ale psihicului. În psihanaliza de orientare lacaniană aceste trei înregistrări sunt relaționate intre ele, formând un topic. Acest topic este o structură care poate fi reprezentata într-un mod exemplificativ, ca elemente legate într-un mod similar (nu forțat identice) la un nod borromeo. Potrivit lui Lacan, aceste trei registre face posibil funcționamentul psihic, astfel încât orice entitate, mecanism sau proces psihic poate fi concentrat și analizat în aspectele lor imaginare, reale și simbolice. Astfel, spre exemplu, un proces de gândire al ordinii simbolice implică întotdeauna o bază sau un suport în realul-concret și o reprezentare în registrul imaginarului.

Citește tot articolul "Realul, imaginarul si simbolicul"

Realul vs realitatea

Realitatea e un fel de imens supermarket.
Realul reprezintă (pentru fiecare din noi) marfa din cos pe care o trecem prin "casă".

Mai pe larg despre conceptul Real, găsești cititorule, ca marfă proaspătă băgată ieri, la pagina "Real (Lo real), și astfel poți face analogie, cu ceea ce se spune în alte limbi, asupra aceluiași subiect.

Spor!

Moartea civilă (depersonalizarea)

Acest termen (Moarte civila) este unul din sutele de termeni pe care ii stiu de ani și ani ca având versiuni in tot felul de limbi (dar mai ales din lumea limbilor tarilor cu care suntem parteneri in UE) numai în româna, nu.
Strict la termenul "Moarte civila) astea erau tarile care aveau conținut explicativ enciclopedic, la aceasta tema: Deutsch, Ελληνικά. Español, Français, Italiano, Lëtzebuergesch, Magyar, Nederlands, Polski, Русский, Suomi, Svenska, Українська.
De-acum exista varianta și în limba româna, obținută prin traducerea versiunii spaniole, in limba română. Ca și cu mănăstirea lui Manole, toți știm ca după ce definitivam un lucru, pe ici pe colo il puteam face si mai bine.
De prima importanta mi se pare mai întâi, aducerea acestui termen la un clic distanta de cititorul roman, servindu-i astfel la analogii, la comparații, intre ceea ce are romanul la el în bătătură si ceea ce au altii.
Asa, avand cunoștință despre mai multe versiuni, decidem cu mai multa ușurință ce alegem sa păstram si ce aruncam la cos (sau lăsăm nebăgat în seama)

Perpetuul război dintre "adepții bunei credințe" și "adepții relei credințe"

Scriam în dimineața zilei de azi, prin "feisbuc", următoarele:

"Băsescu este un "om al legii" (un "om al regulii jocului") atât prin ceea ce spune cât și prin ceea ce trăiește. În sport, comportamentul oamenilor ca Basescu se numește "fair play" (nu caută să "fure la joc", nu caută să facă "facturi intentionate", jocul conținând oricum o consistenta cantitate de inevitabile faulturi - ciocniri - contre - luptă și o consistenta cantitate de inevitabile inechitati, dintre cele ce încap sub expresia "fault de joc"). Problema Lumii o constituie adepții a ceea ce se numeste "joc murdar". De fapt aceasta (cultivarea jocului fair play) este diferența principala intre "orânduirea democrată" și restul de oranduiri sociale cunoscute (comunism, socialism, capitalism, feudalism, sclavagism, comunismul primitiv), oranduiri care cultivă "jocul murdar". Intre ce s-a văzut pana acum ca "jucatori" aderenți la una dintre cele doua forme de joc ("curat" vs "murdar", Basescu și Udrea au dat clasa în ce privește "joc curat". Jucând curat, purtând și nutrind în tine dorinta asta, nu înseamnă ca nu poți comite greșeli, în aceeași măsură în care conducand cu Bună credință vehicule nu înseamnă ca nu poți provoca accidente. Lumea da, de când e ea lume, confruntare intre "oamenii de buna credință" (de buna moralitate) și "oamenii de rea credință" (a-moralii și i-moralii)".

Românul colectivizat fizic, dar mai ales moral

În urma "colectivizării forțate", au devenit colectivizate nu doar terenurile ci mai ales sufletele oamenilor. 
Românul s-a pierdut în raport cu proprietatea. 
Cenzura comunistă a "curățat" cu grija dicționarul limbii de orice termen care nu servea acestei colectivizării morale. 
De aici, din aceasta profunditate a pierderii legăturii cu adevăratul "turn de control" al existenței noastre (ca oameni) izvorăște răul principal al debusolați pe care, ca nație, o trăim. 
Proprietatea de cel mai înalt grad (de gradul 1), ești tu (tu, ca "persoană"). 
De tine vin indisolubil legate, șase proprietăți, sase "proprietăți juridice", dar . . . ca sa vina "legate de tine", trebuie ca mai întâi existenta ta sa fie o realitate (pentru ca . . . cine poate ar putea lega ceva, de ceva care nu ar exista, nu?)